Nr.22 / Interviu cu domnul Răzvan Gae – Criza sanitară generată de noul Coronavirus a agravat multe disfuncționalități ale spitalelor din România!

Vorbește cu amărăciune despre starea de epuizare a echipelor medicale din spitalele bucureștene, despre acutizarea problemelor materiale și lipsa personalului de specialitate în perioada de pandemie, dar și despre posibilele soluții de ameliorare sau rezolvare a unora. Răzvan Gae, lider de organizație sindicală SANITAS din Spitalul Clinic de Urgență ”Sf. Ioan” București și vicepreședinte al Federației SANITAS din România este convins că din actuala criză avem multe de învățat, de regândit și de reorganizat în sistemul medical public românesc.

Reporter: Criza COVID – 19 a scos la iveală multe dificultăți legate de aprovizionarea spitalelor cu materiale sanitare și aparatură medicală. Ce s-a rezolvat în aceste șase luni?

Răzvan Gae: Problemele legate de achizițiile de aparatură, tehnologie, materiale sanitare și tot ce mai are nevoie un spital pentru a funcționa normal sunt mult mai vechi, iar criza pe care o traversăm nu a făcut decât să le acutizeze. Vorbim de dificultăți legate de procesul de achiziție, de durata acestuia, de resurse financiare, de disponibilitatea ofertanților și de multe altele. Și ele sunt comune tuturor spitalelor din țară, nu numai în București, deși în Capitală sunt agravate de numărul foarte mare de pacienți care vin să se trateze, să-și facă investigații sau care sunt aduși din celelalte județe, în situații deosebite. De aceea și consumul de medicamente și de materiale sanitare, precum și numărul de investigații cu aparatură de înaltă performanță sunt cu mult mai mari în spitalele bucureștene, iar problemele sunt mai multe, gradul de vizibilitate publică al acestora fiind crescut. Sunt cheltuieli legate de medicamente, materiale sanitare, sunt cele legate de aparatura medicală, de mentenanța acesteia dar și de consumabilele necesare funcționării acesteia. De exemplu, nu este suficient ca spitalul să achiziționeze un ecograf performant – din surse proprii sau printr-un program cu finanțare europeană, trebuie să-și asigure în bugetul anual și sumele necesare pentru consumabilele acestuia – geluri, sonde, service-ul în caz de probleme, într-un cuvânt tot ceea ce este necesar pentru ca acesta să funcționeze à la longue la parametri normali.

Comparativ cu luna februarie, când s-a declanșat criza pandemică, acum spitalele stau mult mai bine în ceea ce privește aprovizionarea, căci altfel n-ar fi putut să funcționeze și să facă față acestei perioade extrem de dificile. Să ne aducem aminte că la începutul ei foarte multe dintre unitățile spitalicești nu aveau nici stocurile minime necesare de măști medicale, mănuși de unică folosință sau combinezoane! Acum situația s-a normalizat, însă criza ne-a arătat că trebuie regândit din temelii întregul proces de achiziție, începând cu crearea unui cadru legal și asigurarea resurselor financiare și terminând cu responsabilitățile instituției medicale, ale ordonatorilor de credit și / sau ale Ministerului Sănătății.

Reporter: Ce soluție ar putea fi adoptată, pentru a evita greșelile sau disfuncționalitățile din această perioadă?

Răzvan Gae: O soluție ar putea fi achiziția uniformă, centralizată, făcută la nivelul unor unități administrative teritoriale mari, de tipul județ, euroregiune sau, de ce nu, național. De exemplu, în cazul achiziției de aparatură medicală performantă necesară optimizării și funcționării Blocurilor Operatorii și secțiilor de Anestezie Terapie Intensivă (ATI) în vederea efectuării operațiilor precum și aparatura necesară secțiilor cu profil non-chirurgical: dacă s-ar organiza licitația într-un mod centralizat, astfel încât să se achiziționeze pentru toate spitalele cel mai bun produs, coroborat cu cel mai bun preț, în acel moment și prețul ar fi mai accesibil, și service-ul ar fi mult mai ieftin, piesele de schimb și substanțele consumabile s-ar lua dintr-o singură sursă sau două. S-ar evita astfel o mulțime de probleme care întrerup fluxul normal de asigurare a consumabilelor și a service-ului pentru aparatura existentă în spitale și s-ar gestiona mai bine resursa financiară dedicată achizițiilor. Licitația centralizată s-ar putea realiza fie la nivelul Ministerului Sănătății pentru toate spitalele din subordinea acestuia, fie la nivel de euroregiune pentru spitalele publice din euroregiunea respectivă sau poate chiar la nivelul Ministerului Sănătății pentru toate spitalele publice, pentru că, până la urmă, ministerul este forul metodologic pentru tot sistemul sanitar la nivel național.

În momentul acesta, fiecare spital primește sponsorizări de diverse tipuri, de la aparaturi medicale, materiale sanitare, dezinfectante până la papetărie și chiar mobilier, în funcție de prieteniile membrilor conducerii unității medicale, ale șefilor de secții dar și ale altor persoane care sunt în spitalele respective, tocmai pentru că instituția nu au destule fonduri pentru achiziționarea bunurilor. Ulterior, însă, pentru a asigura funcționarea acestor aparate medicale, service-ul și materialele consumabile trebuie cumpărate de la firma care le-a produs!

Reporter: Să presupunem că soluția ar funcționa în cazul achizițiilor de aparatură medicală. Un spital, însă, consumă cu mult mai multe!

Răzvan Gae: Pentru o organizare a bugetului cât mai eficientă, consider că ar fi foarte necesară o departajare a funcționalității spitalului – și implicit a cheltuielilor – în funcționalitate medicală și mentenanța propriu-zisă a instituției. În mod normal, consider că tot ce înseamnă mentenanța spitalului, respectiv încălzirea, alimentarea cu gaz, cu apă, cu energie electrică, alimentarea cu oxigen etc., ar trebui suportată de către administrația locală de pe raza căreia există. În momentul în care cheltuielile cu utilitățile spitalului se vor deconta de către primării, bugetul spitalului – care provine din contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate, precum și din alte surse – se va putea orienta către optimizarea condițiilor de muncă, asigurarea de medicamente, materiale sanitare și dezinfectanți în cadrul secțiilor și o altă parte din buget direct către forța de muncă. Managerii spitalelor nu vor mai putea spune că nu au resurse pentru aparatură medicală performantă sau pentru fondul de salarii dacă în viitor vor putea contacta un buget suficient pentru acoperirea manoperelor medicale iar mentenanța/funcționalitatea spitalului va fi suportată de primărie.

Cea mai importantă modificare ar fi una de natură legislativă, prin crearea unui cadru legal în urma căruia primăriile orașelor mari, respectiv consiliile județene să poată prelua cheltuielile cu utilitățile spitalelor publice. În cazul spitalelor bucureștene, fără doar și poate că la nivelul primăriilor Capitalei există fondurile necesare pentru a susține aceste cheltuieli cu utilitățile. Bineînțeles, aceste modificări de importanță majoră în schimbarea paradigmei sistemului sanitar public ar trebui să fie făcute obligatoriu cu respectarea dialogului social de către toate părțile interesate: mă refer la  Ministerul Sănătății, la ceilalți ordonatori principali de credite pentru spitalele care nu sunt în directa subordonare a Ministerului Sănătății, sindicatele reprezentative la nivel național, asociațiile pacienților și bineînțeles, orice parte interesată recunoscută de Ministerul Sănătății și de legislația în vigoare.

Și nu în ultimul rând, toate aceste modificări trebuie să fie integrate într-o strategie pe termen lung de restructurare din temelii a sistemului sanitar românesc, asumată de politic pe o perioada lungă de timp (10-15-20 ani), indiferent de ce forță politică va conduce la nivel central sau nivel local, aceasta urmând a fi implementată fără posibilitatea de prorogare sau stopare legislativă. Același lucru ar trebui să se întâmple și pentru asistența socială.

Decontarea directă a analizelor medicale pentru angajații din sănătate este un deziderat pentru care SANITAS face toate eforturile!

Reporter: Personalul medical reprezintă una dintre categoriile profesionale cele mai afectate de criza COVID-19. Dincolo de presiunea profesională, statistic vorbind, 1 din 20 din totalul cazurilor de infectare cu SARS-CoV-2 a fost înregistrat în rândurile personalului medical. Ce considerați că ar trebui făcut pentru a veni în sprijinul cadrelor medicale?

Răzvan Gae: Soluțiile sunt mai multe, însă consider că problema sănătății angajaților din sistemul medical ar trebui văzută dintr-o perspectivă mult mai largă. Da, vorbim despre prevenție și protejare acum, în perioada pandemiei, dar subiectul rămâne și după ce aceasta se va încheia. Legal, și în acest moment, colegii noștri care lucrează în sistemul de sănătate au dreptul la servicii medicale, tratament și medicație în regim gratuit, în condițiile legii, însă procedura de decontare este atât de sinuoasă, de greoaie și de complicată, încât de cele mai multe ori, ei aleg să renunțe la acest drept. Din acest motiv, Federația SANITAS face de mult timp demersuri pentru modificarea reglementărilor, astfel încât să fie posibilă decontarea directă a cheltuielilor cu serviciile medicale și medicația prescrisă, pentru angajații din sistem. Și aici vreau să punctez: discutăm exclusiv despre investigațiile și tratamentele solicitate în urma consultului medicului de familie, specialist etc., pentru toți angajații din sistemul sanitar public.

În momentul în care un medic recomandă unui astfel de angajat anumite analize care nu se pot face printr-o simplă prezentare într-un singur spital sau în unitatea medicală la care este angajată respectiva persoană; la fel și dacă angajatul are nevoie de analize mai complexe de sânge și/sau  alte produse biologice. La acest moment, salariatul plătește pentru ele, deși mare parte dintre afecțiuni se datorează uzurii organismului tocmai în aceste locuri de muncă din unitățile medicale. La fel și în cazul investigațiilor de imagistică sau alte explorări funcționale de tipul endoscopie, angiografie, CT, RMN etc. Toate acestea ar putea să fie decontate direct în sistemul informatic, printr-o simplă implementare în printul biletului de trimitere a încă unei bife în dreptul căreia să scrie ”lucrător în sistemul sanitar”; medicul de familie sau medicul specialist va marca această bifă, în baza unei adeverințe de la locul de muncă sau a legitimației de serviciu avizată, pe care angajatul o va prezenta, demonstrând astfel că este lucrător în sistemul public de sănătate și că are dreptul să beneficieze de gratuitate. Și astfel decontările se vor face direct de Casele de Asigurări de Sănătate Județene și a Municipiului București cu unitatea spitalicească care efectuează investigațiile recomandate, fară a fi nevoie de plata directă și recuperarea ulterioară a sumei respective de către angajat, conform legii.

La fel și în cazul medicamentelor; pentru a asigura gratuitatea tratamentelor prescrise, pe formularul de rețetă ar trebui să apară o bifă similară celei de pe biletul de trimitere – ”lucrător în sistemul sanitar”. Iar decontul de către farmacie să se facă direct de Casele de Asigurări de Sănătate Județene și a Municipiului București. Lucrătorul din sistemul sanitar ar trebui să beneficieze gratuit de investigații și tratament, fără proceduri complicate și inutile de decontare, pentru că ei sunt cei care, mai mult decât orice alți angajați, iau contact în mod constant cu pacienții care vin bolnavi de diferite boli, expunerea acestora fiind practic în fiecare zi de muncă. Prin instituirea unei simple căsuțe ce urmează a se bifa, pe biletul de trimitere sau pe rețeta dată de medicul de familie, specialist etc., nu creăm o facilitate pentru sistemul sanitar, ci instituim o normalitate, exact acest lucru trebuie să-l înțeleagă autoritățile competente, în speță Ministerul Sănătății!