Au fugit din calea invaziei ruse și au trecut granița în România. Printre refugiați sunt și români din Ucraina. Sunt vorbitori de limba română și spun că le este mai ușor să privească către țara noastră deoarece nu există bariera de limbă. Și-au lăsat casele, locurile de muncă, unii dintre ei au ales să fugă pentru a-și pune la adăpost copiii, dar au lăsat în Ucraina restul familiei. Și-au găsit loc vremelnic în centrele de refugiați sau sunt cazați la diverse familii cu suflet mare; însă tot ceea ce-și doresc este să se oprească războiul și să se poată întoarce în orașele și satele lor, și-și reia viața de unde au lăsat-o…

”Am ținut cont de multitudinea de mesaje venite din partea membrilor Sanitas care ne întrebau ce putem face pentru românii din Ucraina și pentru refugiații care cu siguranță vor trece granița în România, de spaima războiului. În consecință, Sanitas a făcut o solicitare de colaborare către A.S.S.M.B., iar directorul general a răspuns prompt și ne-a asigurat de toată disponibilitatea și sprijinul instituției pe care o reprezintă.”, ne spune Eugenia Vochin, secretarul general al USSB.

Așa s-a născut protocolul de colaborare între Uniunea Sanitas București și Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București. În câteva zile s-a semnat și, în baza lui, am primit un spațiu în Pasajul Universității; în 24 de ore l-am amenajat împreună cu colegii din Sanitas care s-au oferit voluntari și la 1 martie am început să primim donații. Au venit haine, încălțăminte, produse de igienă personală pentru copii și adulți, alimente neperisabile, așternuturi de pat, pilote, lapte praf – tot ceea ce am considerat că au urgentă nevoie cei care și-au strâns viața într-o sacoșă și au ales să plece din Ucraina. Toate acestea s-au primit nu numai de la membrii și liderii Sanitas; au ales să facă acest gest peste 700 de oameni – prieteni, rude, colegi și nu în ultimul rând o mulțime de persoane care se aflau în trecere prin Pasajul Universității, care intrau și întrebau: ați deschis centru de donații? De ce aveți nevoie?

Prin același Protocol de colaborare, A.S.S.M.B. s-a angajat să acorde refugiaților asistență stomatologică gratuită prin intermediul celor 4 cabinete stomatologice universitare situate în cadrul Universității Politehnice București. În același timp, Administrația Spitalelor a operaționalizat un spațiu în vederea testării PCR destinat exclusiv persoanelor refugiate din Ucraina, în cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale ”Dr. Victor Babeș”. Un spațiu similar ca destinație a fost alocat exclusiv pentru minorii refugiați, în incinta Spitalului Clinic de Copii ”Victor Gomoiu”.

”Pentru noi, Sanitas București, această campanie nu a presupus niciun cost financiar. USSB s-a angajat să asigure resursa umană care să facă funcțional acest centru și mulțumesc tuturor celor care au decis să vină alături de noi, ca voluntari, pe tot parcursul lunii martie. Și au fost nu numai colegi din Sanitas. Au venit elevi, studenți, au intrat la centrul de colectare oameni obișnuiți, pe care nu-i cunoșteam, dar care ne-au întrebat: putem să venim și noi cîteva ore, să dăm o mână de ajutor?”, își amintește Eugenia Vochin.

Zilele petrecute acolo au fost adevărate lecții de viață. Ne-au trecut pragul refugiați ucraineni de origine română, cu care puteam vorbi în limba maternă, dar și vorbitori exclusiv de limbă ucraineană sau rusă. Era mai greu să ne înțelegem, dar nu imposibil: oricum, vedeam în privirile lor care sunt principalele nevoi care i-au adus acolo. Se uitau după haine mai groase, după încălțăminte, după săpun sau periuțe de dinți, după pamperși pentru copii; iar celor mici le străluceau ochii la vederea unei jucării sau a unei ciocolate! Și impresionant era că nu voiau decât strictul necesar. Ne spuneau: ”nu ne dați prea multe, să ajungă și pentru ceilalți, căci vor mai veni mulți!”

”Când spațiul devenea neîncăpător, făceam colete mari pe care le trimiteam către punctele cele mai apropiate de graniță care primeau refugiați, cu ajutorul Asociației ”Fabrica de daruri”. La finalul lunii martie, când centrul s-a închis, toate lucrurile și alimentele rămase le-am distribuit către câteva asociații și fundații care se ocupă fie de cazarea refugiaților, fie de alte persoane aflate în situații dificile”, precizează Magdalena Nicolae, coordonatorul CEx din cadrul USSB.

Au primit toate donațiile rămase:

• Așezământul social ”Sf. Mihail și Gavril” din Giurgiu – îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente, lapte praf și jucării pentru mamele abuzate și copiii lor cazați în acest centru;
• DGASPC Sector 2 – haine pentru copiii cu dizabilități aflați aici;
• Capela Spitalului Clinic ”Dr. Ion Cantacuzino” – articole de îmbrăcăminte pentru secția de nou-născuți de la maternitatea din cadrul spitalului și, prin intermediul oamenilor cu suflet mare de aici, am trimis haine pentru enoriașii aflați în situații dificile din comunitatea Valea Plopului;
• Centrul pentru refugiați din incinta Colegiului ”Edmund Nicolau”;
• Asociația ”Fabrica de daruri”.

”Am fost martorii unor realități care ne-au marcat. Am văzut tinere de 15 – 18 ani care, pentru a se salva, au ales să plece singure și care-și sunau părinții rămași în Ucraina și le povesteau cum au fost primiți refugiații în România. Spuneau că nu s-au așteptat la atâta căldură, empatie și solidaritate… Ne-au trecut pragul adulți care apreciau mobilizarea și atitudinea noastră, a voluntarilor de la centru. Erau și refugiați vorbitori de engleză care doreau în primul rând informații despre cum își pot obține acte de rezidență și care se ofereau să rămână în continuare lângă noi pentru a fi translatori pentru conaționalii lor ce nu știu decât limba ucraineană… Toată experiența aceasta este, de fapt, o mare lecție de viață: am înțeles cât de fericiți suntem noi, cei care avem un pat cald în care să dormim, o masă caldă, dar – cel mai de preț – avem liniștea, pacea și libertatea de a trăi alături de familiile noastre fără teama de a fi loviți de gloanțe. Și din păcate nu totdeauna realizăm cât de multe avem și cât de fericiți suntem!” povestește Magdalena Nicolae.

Să nu uităm că pe teritoriul Ucrainei trăiesc peste 400 de mii de vorbitori de limba română (din care 151.000 se declară români, iar restul moldoveni). Numai în regiunea Cernăuți trăiesc 181.000 de etnici români.

,,Povestea solidarității se scrie cu fiecare zi, românul este altruist, Dumnezeu lucrează prin oameni”. Mulțumesc mult colegilor mei din Spitalul Floreasca, cu ajutorul lor părintele Hangu Ciprian a strâns banii necesari pentru toate alimentele, lenjeria intimă și produse de igienă personală. Zilnic la centrul de ajutorare al celor prigoniți de război, vin zeci de femei împreună cu copiii lor, sunt mame cu sufletul rănit, sunt femei care nu mai au soți, frati, tați, sau prieteni, ei lupta acasă pentru libertate, ele aici speră la clipa revederii. Să ne bucurăm de pace, de libertatea pe care totuși țara noastră o are, pentru unii dintre noi poate  România nu mai reprezintă nimic, pentru ei România reprezintă o nouă șansă la viață. (sursa: Facebook, Cristian Piscureanu)

Aceste doamne sunt cazate la un român cu suflet care le asigură tot ce le este necesar. Au venit cu un singur troler (pentru 11 persoane) deoarece atât au putut să ia din mașina în care se trăgea cu gloanțe.Tatiana și tatăl ei au fost împușcați iar domnul care i-a cazat îi duce zilnic la spital pentru îngrijiri medicale. Fata Tatianei, de numai 3 ani, are nevoie de consiliere psihologică deoarece nu mai vrea să urce în mașină. A rămas traumatizată din momentul fugii lor din Ucraina de spaima gloanțelor care plouau asupra lor. Aceasta poveste ar trebui sa ne amintească încă o dată ce norocoși suntem că avem un pat cald, o hrană caldă și mai ales pace și libertate. (sursa: Facebook, Magdalena Nicolae)

Mulțumim Sindicatului Sanitas din INML și salariaților din acest institut pentru donatia făcută in cadrul campaniei umanitare inițiata de Sanitas București in parteneriat cu Assmb.Împreuna suntem mai puternici! (sursa: Facebook, Magdalena Nicolae)

Nu vă spun cât de emoționant este să întinzi o ciocolată unor copii pe care îi vezi pentru prima oară, acei ochi albaștri plini de recunoștință, care se bucurau pentru orice primeau. Unii erau rușinați și nu cereau nimic, mamele lor erau triste, plânse și debusolate, nu știau încotro o vor apuca cu cei mici, nu știau nimic despre soții lor, despre frații lor care au rămas acasă să lupte pentru Ucraina…

Sunt mândru de echipa Sanitas, sunt mândru de toți cei care vin zilnic la centru și se dedică acestui mare proiect. Astăzi Delia o elevă de clasa a unsprezecea de la Liceul Gheorghe Lazăr ne-a fost alături ca voluntar. (sursa: Facebook, Cristian Piscureanu)

Sindicatul Sanitas Obregia participă la Campania umanitară pentru sprijinirea victimelor de război inițiată de USSB. Acest grup de refugiați a venit din Odessa. O familie întreagă a fugit din calea războiului. Au fugit cu cele două animăluțe, unul dintre cățeluși afectat vizibil de tot ce i se întâmplă, tremura. Oameni cu mult bun simț, care nu au luat decât strict ce au avut nevoie. Au plâns când li s-a plătit cartela pentru metrou pentru că este prea mult. Tot respectul nostru! (sursa: Facebook, Sindicatul Sanitas Obreja)

O nouă zi. M-am întors acasă încărcată cu poveștile lor, cu tristețea lor. Nu au nimic, dar vor puțin, ceva ce le lipsește acut: o pereche de pantaloni, o pereche de șosete, o cutie cu lapte pentru copii, o cămașă. Atât. Spun să dăm celor ce au mai multă nevoie. Vor merge în Israel, Turcia, Germania sau vor rămâne la noi. Nici ei nu știu ce le va aduce ziua de mâine. Dar speră. Și ne mulțumesc pentru ceea ce facem. Și  doar asta contează. (Sursa: Facebook, Mihaela Nedelcu)