Diana Okafor, vicepreşedinte a Uniunii Sindicale Sanitas Bucureşti, preşedintele Sindicatului Sanitas din Institutul Naţional Pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu-Rusescu” Bucureşti:
”Avem nevoie de membri noi, de intarirea rândurilor SANITAS”
Mulţumesc pentru încredere membrilor care mi-au încredinţat, prin vot, funcţia de vicepreşedinte în Consiliul Executiv al Uniunii Sanitas Bucureşti, precum şi colegilor din noua echipă de conducere care m-au primit cu multă încredere. Sunt multe de făcut pentru consolidarea şi creşterea organizaţiei mai ales acum, în contextul noii legi a dialogului social care a venit cu reguli suplimentare de funcţionare a sindicatelor. Interesant este că acum se pot înfiinţa organizaţii cu cel puţin 10 angajaţi din aceeaşi unitate sau cel puţin 20 din unităţi diferite ale aceluiaşi sector de negociere colectivă, în cazul nostru fie în Sănătate, fie în Asistenţă socială. În plus, pragul de reprezentativitate a scăzut la 35%. Sunt condiţii care crează posibilităţi noi de consolidare a sindicatelor de bază şi îmi doresc să contribui la tot acest proces.
Avem nevoie să atragem noi membri în organizaţiile de bază; sunt foarte mulţi angajaţi tineri care vin în unităţile sanitare şi în cele de asistenţă socială şi nu ştiu aproape nimic despre ce înseamnă sindicat şi ce poate face sindicatul pentru ei. Nu este vina lor, nu a reprezentat un subiect apropiat de activităţile lor normale şi puţin probabil să-şi fi pus problema să caute informaţii suplimentare. Aşadar, este mai degrabă datoria noastră, a sindicatului să ne îndreptăm către ei, să ne adaptăm la specificul lor, nu să aşteptăm să vină ei către noi.
Pe de altă parte, avem nevoie de abordări noi, suplimentare, pentru a menţine în organizaţii membrii pe care îi avem. Din păcate sunt mulţi angajaţi care evaluează apartenenţa la sindicat doar prin prisma avantajelor imediate: ce câştig dacă devin membru de sindicat? Ce câştig dacă mă duc la o organizaţie sau la alta? Îi interesează prea puţin faptul că sindicatul le apără drepturile în situaţii de încălcare a acestora. Apărarea unui drept devine prioritară pentru ei doar atunci când îi afectează direct şi personal. Iar legea nu ne avantajează, pentru că ceea ce negociază sindicatul pirn contractul colectiv de muncă devine un drept valabil pentru toţi salariaţii.
Şi atunci trebuie să găseşti modalităţi de a construi un sistem de beneficii exclusiv pentru membri, astfel încât să poţi face diferenţa între statutul de membru şi cel de ne-membru. Ori, acest demers înseamnă să cunoşti foarte bine nevoile şi aşteptările celor din organizaţia ta. Apoi poţi să particularizezi soluţiile care de multe ori diferă în funcţie de profesiile membrilor, de categoria de vârstă, de nivelul de pregătire ori chiar de anumiţi factori de conjunctură. Pot fi beneficii care vizează nevoile materiale sau pregătirea profesională; pot să se refere la raportul dintre timpul de muncă şi timpul de odihnă sau la servicii care vizează membri ai familiei. Important este ca oamenii să înţeleagă că SANITAS este sindicatul care le cunoaşte nevoile, aşteptările şi care face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a răspunde cât mai bine acestora. Pe de altă parte, salariaţii trebuie făcuţi să înţeleagă şi să accepte că sindicatul nu este organizaţie de binefacere şi nci nu poate să-şi asume roluri care de fapt aparţin altor instituţii. Toate acestea presupun o apropiere continuă şi o comunicare permanentă cu colegii şi sunt convinsă că echipa de conducere a U.S.S.B. din care fac acum parte are toate pârghiile necesare să ne atingem aceste obiective.
