As. med. Bianca Tănase, vicepreşedinte al U.S.S.B., preşedinte al Sindicatului Sanitas din Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Skłodowska Curie”:
”Abia când i se incalca un drept la locul de munca, angajatul intelege ce inseamna sa ai lânga tine un sindicat care sa te apere!”
Reporter: Noua lege a dialogului social a schimbat condiţiile de reprezentativitate pentru organizaţiile sindicale de la nivel de bază. Pragul a coborât de la 50% +1 la 35% din numărul angajaţilor. Ce impact are această modificare legislativă asupra organizaţiilor sindicale şi asupra posibilităţilor de a reprezenta drepturile membrilor?
Bianca Tănase: În primul rând, angajaţii trebuie să înţeleagă foarte bine importanţa reprezentativităţii sindicatului. Este o condiţie foarte importantă, pentru că la nivel de unitate îţi permite să negociezi direct cu managementul contractul colectiv de muncă sau alte drepturi pentru membri, îţi dă dreptul să fii prezent la şedinţele Consiliului de administraţie atunci când se discută subiecte care privesc angajaţii şi obligă conducerea unităţii să te ţină la curent cu toate datele financiare sau ne-financiare ale instituţiei. In acelaşi timp scăderea pragului înseamnă o şansă în plus de a deveni reprezentative pentru sindicatele care nu încă această calitate: 35% din numărul angajaţilor din unitate este mai uşor de atins, comparativ cu 50% plus unu, aşa cum impunea vechea lege. În cadrul U.S.S.B. sunt sindicate care au crescut semnificativ în ultimul an şi au devenit reprezentative tocmai pentru că angajaţii au înţeles că doar împreună putem realiza mai mult. Sindicatul nu este doar al unei profesii, este al unui spital unde lucrează zeci sau sute de salariaţi cu profesii cât mai diverse. Cel mai recent exemplu la noi în U.S.S.B. este cel al Sindicatului SANITAS din Spitalul „Sf. Pantelimon” unde s-au alăturat membri noi mai ales din rândul medicilor şi al personalului TESA, iar organizaţia s-a triplat şi are forţa necesară să facă o mulţime de lucruri bune pentru cei pe care îi reprezintă. Şi nu este singurul exemplu…
Rep: Aceeaşi lege însă permite acum, cel puţin teoretic, apariţia a două organizaţii sindicale reprezentative în aceeaşi unitate, fiecare având 35% din numărul salariaţilor. Există riscul fărâmiţării mişcării sindicale?
Bianca Tănase: Matematic vorbind 35% plus 35% fac 70%, deci este foarte posibil să fie două organizaţii reprezentative în aceeaşi unitate. În condiţiile stipulate de legea dialogului social cele două ar trebui să coopereze la negocieri, să se înţeleagă pentru a apăra cât mai bine drepturile angajaţilor, aşa cum este corect şi normal. Aici vorbim, de fapt, despre un test de maturitate al sindicatelor. Dacă ne vom bate în orgolii, acest lucru va fragmenta mişcarea sindicală şi îi va slăbi puterea de negociere şi reprezentare. Dacă vom înţelege că, dincolo de apartenenţa la o federaţie sau alta sindicatul urmăreşte acelaşi obiectiv – mai binele angajaţilor, atunci acest 35% s-ar putea să fie un avantaj pe termen lung pentru sindicate şi pentru membrii lor”.
Rep: Noua lege a dialogului social ar putea favoriza aderarea angajaţilor din mediul privat la sindicatele existente sau chiar apariţia unor organizaţii sindicale în acest sector?
Bianca Tănase: Cu siguranţă, mai ales că există solicitări din partea celor din mediul privat de a deveni membrii unui sindicat. Şi ei au drepturi care trebuie apărate, au drepturi de care nu beneficiază, au nevoi punctuale, iar pandemia de Covid-19 a accentuat acest fenomen. Sunt mulţi angajaţi din sectorul privat care au lucrat anterior la stat şi ştiu ce înseamnă sindicatul, ce poate face sindicatul pentru ei şi au realizat că au nevoie de o „umbrelă” care să-i protejeze. Unii au fost constrânşi să-şi dea demisia când a început pandemia, au fost puşi în situaţia de a sta acasă fără să fie plătiţi, forţaţi să intre în concediu fără plată, situaţii care contravin flagrant Codului muncii. Şi mai există drepturi care nu le sunt respectate, respectiv sporurile de noapte, turele de weekend, zile libere etc.
Important este ca angajaţii să conştientizeze rolul unui sindicat, indiferent de profesie sau dacă lucrează în sectorul public ori privat. Şi asta nu numai în momentul în care se lovesc de o problemă şi nu au resursele necesare să o rezolve. Este trist că ajungi în Comisia de disciplină şi atunci îţi dai seama ce înseamnă sindicat, cine îţi apără, de fapt, drepturile. Este trist că te trezeşti în situaţia în care orice drept din contractul colectiv de muncă îţi este încălcat, este trist că te întorci la muncă din concediul de maternitate sau din cel fără plată şi constaţi că postul tău nu mai există, deşi legislaţia spune altceva. Sanitas are puterea, experienţa şi resursele pentru a-şi apăra membrii în situaţii de acest fel, însă este nevoie ca angajaţii să fie alături de Sanitas pe termen lung, nu numai atunci când identifică vreun interes imediat.