Din spusele mamei, o chema Maria, dar tot satul îi spunea Buna. S-a născut într-un sat sărăcăcios din Bărăgan, dar soarta a dus-o undeva, la poalele Pietrei Craiului, într-o comună care a devenit însăși viața ei. Paradoxal, numele nu era o prescurtare de la ”bunica” ci era oglinda perfectă a sufletului ei: avea vorba blândă și înțeleaptă, mâna ușoară și ochi luminoși. Timp de aproape 50 de ani a adus pe lume zeci de copii, a învățat zeci de femei să-și îmbăieze nou-născuții, să le aline durerile și să-i oblojească la nevoie. Cunoștea plantele de leac din munte, știa rânduiala nașterii și a botezului, iar marea ei durere a fost că Dumnezeu nu-i dăduse o fată căreia să-i lase moștenire îndemânarea moșitului. A fost sora bunicii mamei mele, a fost moașă iar când firul vieții ei s-a rupt, preotul satului le-a spus celor veniți la priveghi: n-o plângeți pe Buna, ci bucurați-vă. Acolo sus, pentru fiecare suflet de copil adus pe lume, un înger o ține de mână!

În prezent, în România, profesia de moașă este una care trebuie să renască, să se revalorizeze și să se clarifice ca statut. Dincolo de faptul că necesită o pregătire profesională specifică, ea implică foarte multă dragoste și dăruire, este o muncă foarte frumoasă, dar şi extrem de dificilă şi responsabilă.

În fiecare an, la 5 mai sărbătorim Ziua internaţională a moaşelor, o inițiativă a International Confederation of Midwives (ICM – Confederaţia Internaţională a Moaşelor) lansată la sfârşitul anilor 1980, dar pusă în practică începând cu 1992. ICM este o organizaţie non-guvernamentală care  reprezintă moaşele, asociaţiile şi organizaţiile de profil din întreaga lume, ce au ca obiective comune îngrijirea mamelor şi a nou-născuţilor. În prezent, ICM are ca membre 142 asociaţii ale moaşelor, reprezentând 123 ţări de pe toate continentele. Împreună, aceste asociaţii reprezintă peste 1 milion de moaşe la nivel global (sursa: https://www.internationalmidwives.org/)

Prezent la conferința ”Moașa – rol și perspective în sistemul medical românesc”, Viorel Hușanu, președintele SANITAS București a explicat: ”Criza pe care încă o parcurgem ne-a adus la un moment zero al nevoii de reformă a sistemului medical românesc. Ar trebui să vedem acest moment ca pe o oportunitate de a duce reforma sistemului medical din România într-o direcție coerentă și fundamentată pe nevoile reale pe care le-am conștientizat cu toții – tot personalul medical, fie că vorbim de medici, asistenți medicali sau moașe –  în timpul pandemiei.

Nu putem merge constant către o dezvoltare a sistemului medical dacă ignorăm nevoile personalului medical. Și aici nu mă refer la salarizare, ci la nevoia de a poziționa personalul medical acolo unde îi este locul, ca respect profesional, pregătire, standardizare profesională, condiții de muncă și abia apoi salarizare.

Avem nevoie de această valorizare a întregului personalului medical! Sigur că suntem pe drumul cel bun ca infrastructură și dotare spitalicească, dar fără personal medical – inima acestui sistem – nu vom avea decât spitale dotate și ATÂT!.

Profesia de moașă nu iese din această paradigmă de viitor în România, și anume cea a unui personal medical adecvat și pregătit conform viitorului. În plus, față de alte categorii profesionale din sistemul medical, pentru cea de moașă este necesară și o politică publică de reexplicare a importanței acesteia în societate. Dacă suntem acum pe ultimele locuri în ierarhia țărilor europene la numărul de moașe la mia de locuitori, dacă suntem pe locul doi în Europa în ceea ce privește rata mortalității materne la naștere și pe locul 3 în topul practicării cezarienei la naștere, acest lucru este și din cauza unei atitudini insuficient de adaptate din partea autorităților pentru reglementarea unor profesii medicale cu un rol esențial în domeniul sănătății publice, acela de moașă.

Sunt absolut convins de faptul că o colaborare între asistenții medicali și moașe, pentru clarificarea acestor profesii și a diferențelor dintre ele – cu accentuarea rolului pozitiv fiecăreia dintre ele poate reprezenta un punct de cotitură în reconstruirea unui sistem medical modern. Nu întâmplător, Anul 2020 este declarat Anul Internațional al Asistentului Medical și al Moașei!

Odată cu aceasată clarificare de statut, cred că este necesară și o politică de dezvoltare profesiei în toată țara. Și asta pentru că, în prezent, pe lângă numărul mic de moașe comparativ cu perioada dinainte de 1989, avem de-a face și cu o concentrare endemică a acestora. Este necesar ca, alături de medicii de familie – moașele să fie prezente în toate zonele, de la orașe la mici comunități rurale. Astfel, vom putea avea efectele mult dorite ale unui segment esențial în asistența medicală.

Totodată, o salarizare atractivă, oferirea de locuințe de serviciu prin programe de stat sau implicarea sectorului medical privat în asigurarea de programe rurale ce includ moașe și asistență medicală generalistă în toate colțurile țării ar putea fi soluții reale pentru ca această meserie să prospere, în beneficiul nostru al tuturor.”

La mulți ani tuturor colegelor și colegilor care și-au asumat practicarea acestei nobile profesii, multă sănătate și multă răbdare pentru mamele și nou-născuții pe care îi ajută să vină pe lume în fiecare zi!

(Luminița Ciocan)