Chiar dacă este situație de criză, drepturile angajaților trebuie respectate!

De la lege la aplicarea ei, ca de la cer la pământ…

 

Zilele acestea am văzut mai multe declarații ale guvernanților noștri referitoare la drepturile angajaților din sănătate și asistență socială nu știu cum se face că mi-am adus aminte exact de gluma cu inginerul și politicianul:

”Un domn aflat într-o mașină, își dă seama că s-a rătăcit, trage pe dreapta și întreabă pe cineva care tocmai trecea pe stradă:

– Nu vă supărați, puteți să mă ajutați? Aveam întâlnire la ora trei cu cineva în centrul orașului, este deja trei și jumătate, sunt în întârziere și nu știu unde mă aflu.

– Bineînțeles, răspunde celălalt. Va aflați la 7 km de centrul orașului, între 40 și 42 de grade latitudine nordică și 58 și 60 de grade longitudine estică.

– Sunteți specialist într-un domeniu tehnic și lucrați în cercetare, nu-i așa?

– Da, domnule. Cum ați ghicit?

– Foarte ușor. Tot ce mi-ați spus e tehnic corect, însă practic inutil. Sunt tot pierdut, voi ajunge târziu și nu știu ce să fac cu informațiile primite.

– Dumneavoastră sunteți politician, adevărat?

– Da, domnule, răspunde mândru cel din mașină. Cum ați dedus asta?

– Nu știți unde sunteți, nici încotro vă îndreptați, ați făcut o promisiune pe care nu o puteți îndeplini și așteptați că altcineva să vă rezolve problema. De fapt, sunteți exact în aceeași situație în care erați înainte de a mă întreba, dar acum, din nu știu ce motiv, pare că e vina mea…”

”Din nu știu ce motiv”, dacă-i asculți pe guvernanți, ei au făcut tot ceea ce este omenește posibil, au luat toate măsurile legale, dar vinovați de neaplicarea lor sunt managerii de spitale, administrațiile locale, ordonatorii de credite… oricine, numai ei nu!

La ce mă refer? De exemplu, legislația prevede acordarea sporului pentru pandemie, care este între 55 și 85%. În realitate, acesta s-a acordat doar pe ici, pe colo. Stimulentul de risc, în valoare de 2500 lei este prevăzut de lege dar …managerii de spitale au sarcina să întocmească listele cu personalul îndreptățit să-l primească și, evident, au apărut discriminări și de aici, o mulțime de nemulțumiri…

Sau să ne uităm la salariații din asistență socială. Inițial, stimulentul de risc pentru angajații care sunt direct implicați în tratarea cazurilor de COVID nu li s-a acordat. În luna aprilie au fost incluși într-un regim de izolare la locul de muncă timp de 14 zile, urmate de alte 14 zile de izolare la domiciliu, pe perioada stării de urgență. Drept ”recompensă”, pentru luna respectivă au primit salarii mai mici decât în luna anterioară. Apoi a apărut o ordonanță de urgență care propunea acordarea unui stimulent de 1150 lei, ordonanță abrogată ulterior și înlocuită cu legea care oferea un alt stimulent, de data aceasta în valoare de 2500 lei. Evident, nici acesta nu a fost acordat, deoarece managerii de instituție nu au norme de aplicare a legii și nu știu cum să procedeze!

Iar ultima lege publicată în Monitorul Oficial, este o adevărată ”încununare” a politicii de tipul ”noi nu suntem de vină”…. În condițiile în care Federația SANITAS explică fiecărui guvern și pe toate canalele media, de mai bine de doi ani, de ce este necesară depășirea plafonului de sporuri de 30% pentru angajații din Sănătate, în 20 august 2020 apare Legea 179/2020 care permite ordonatorilor principali de credite această depășire pentru personalul implicat în gestionarea pacienților COVID. Teoretic, această lege ar trebui să aducă o creștere maximă a veniturilor cu 115%. În realitate însă, calculele făcute până acum arată că această creștere se traduce în sume reale cuprinse între 100 și 300 de lei. Lăsăm deoparte faptul că:

1. Legea nu are norme de aplicare;
2. Legea nu prevede sursele de finanțare ale acestei creșteri, așa că banii, dacă vor fi dați, se vor aloca tot din bugetele spitalelor, și așa drămuite la maximum pentru cheltuielile deja previzionate.
3. Legea vine în sprijinul angajaților din instituțiile sanitare cu pacienți COVID, lăsând iar deoparte celelalte spitale aflate în subordinea Ministerului Sănătății, care și așa au un nivel de salarizare relativ mai mic față de cele aflate în subordinea autorității locale.

Iar din jocul de-a ”uite legea, nu e legea, ba e pentru unii, ba e pentru alții” pierdem toți: angajații din sănătate și asistență socială care beneficiază doar parțial de drepturile cuvenite, politicienii care se bucură de un capital de încredere din ce în ce mai mic exact în plină perioadă electorală și, în ultimă instanță, beneficiarul direct al serviciilor medicale și de asistență socială – pacientul… (Viorel Hușanu, președinte USSB)