Textele de lege analizate au următorul conținut:

Codul muncii,

Art 56  (1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:

1. c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare sau pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior implinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani (….)

(2) Pentru situațiile prevăzute la alin (1) lit c)  – j), constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, și se comunică persoanelor aflate in situațiile respective în tremen de 5 zile lucrătoare.

(4) pe baza unei cereri formulate cu 30 de zile înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea angajatorului, salariatul poate fi menținut în aceeași funcție maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a contractului individual de muncă.

Cu referire la prevederile art. 56 alin. (1) lit. c)

Prin O.U.G. nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative teza I a art. 56 alin. (1) lit. c) a fost modificată prin acordarea dreptului salariatei de a opta în scris pentru continuarea raporturilor de muncă, în termen de 60 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani. Ulterior, prin Legea nr 29/2019 termenul de opțiune a fost redus la 30 de zile.

Ca regulă, dacă nu există o dispoziție legală expresă, ori salariata nu și-a exprimat opțiunea de continuare a activității, contractul individual de muncă încetează de drept la data împlinirii vârstei de pensionare specificată în legislația pensiilor sau în actele normative care cuprind reglementări speciale în acest sens.

Excepțional, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 387/2018, precum și la modificările și completările aduse de O.U.G. nr. 96/2018, dacă salariata, în termen legal, își exprimă în scris opțiunea și disponibilitatea expresă privind continuarea raporturilor de muncă până la vârsta standard prevăzută pentru bărbați, angajatorul trebuie să dea curs acestei solicitări și să amâne emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă până la echivalentul vârstei de pensionare prevăzută pentru bărbați.

Angajatorul este obligat să țină cont de opțiunea exercitata de salariată, fiind obligat să nu înceteze CIM și să proroge încetarea de drept până la împlinirea de către salariată a vârstei de 65 ani.

În acest caz, posibilitatea exercitării dreptului la pensie de către salariata care a optat pentru continuarea activității a fost tranșată prin considerentele Curții Constitutionale care, la punctul 36 din Decizia nr 387/2018 (care a determinat  modificarea Codului muncii) a statuat astfel:” Când optează pentru dreptul la pensie, contractul individual de muncă încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în masura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de încheierea unui nou contract și de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.”

Din acest punct de vedere, apreciem că în situația în care ulterior prelungirii CIM țn baza art. 56 alin. (1) lit c) până la data împlinirii vârstei de 65 de ani salariata formulează cerere de pensionare pentru limita de vârstă, aceasta nu ar trebui aprobată (limita de vârstă fiind prelungită la vârsta de 65 de ani). Rămâne însă de analizat dacă salariata poate solicita pensie anticipată/anticipată parțial.

Așadar, în situația prelungirii CIM în baza dreptului de opțiune prevăzut de art. 56 alin. (1) lit c  de către o salariată, nu se poate cumula pensia cu salariul.

Cu referire la prevederile art 56 alin (d):

Din analiza acestuia rezultă unele diferențe față de alin. (1) lit. c), astfel: situația premisă este dată de preexistenta atingerea vârstei de pensionare, articolul se aplică oricărui salariat          (femeie/bărbat), angajatorul nu este obligat să accepte solicitarea (și nu opțiunea) salariatului de a continua munca în baza aceluiași CIM.

În doctrină am identificat un punct de vedere conform căruia considerentele Curții Constitutionale referitoare la interdicția cumulului pensiei cu salariul în situația prelungirii CIM după vârsta de pensionare în baza alin. 1 lit c) se aplică și în cazul alin d).

Interpretarea conform căreia derularea în continuare a raportului de muncă ar fi contrară voinței exprimate de cel care solicită deschiderea dreptului la pensie se regăseste și într-o altă decizie a Curții Constituționale, nr. 840/2018, care a analizat constituționalitatea art. 56 alin. (1) lit. c teza referitoare la încetarea de drept a CIM la data comunicării către angajator a deciziei de pensionare ( anticipată/invaliditate). Astfel:

“Curtea apreciază că doar în prima teză încetarea contractului de muncă are loc ope legis, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de stagiu şi vârstă legale de pensionare, în timp ce, în a doua teză, încetarea are loc ca urmare a exprimării opţiunii asiguratului pentru deschiderea anticipată a dreptului la pensie, în condiţiile permise de lege. În aceste condiţii este evident că derularea în continuare a raportului de muncă ar fi contrară voinţei exprimate de cel care solicită deschiderea dreptului la pensie, astfel că încetarea de drept a contractului individual de muncă este justificată, fără a avea semnificaţia încălcării dreptului la muncă al salariatului.”

Este posibil, din această perspectivă, ca și organele de control/instanțele să îmbrățișeze interpretarea respectivă. Insă, opinam că poate exista și o altă interpretare, care pornește de la analiza cauzei care a determinat introducerea alin. d) în Codul muncii.

Ca și istoric legislativ, alin. 1 lit. c) ( referitor la salariate) a fost introdus în Codul muncii prin OUG nr 96/2018, în scopul alinierii acestuia cu excepția de neconstituționalitate admisă de Curtea Constituțională prin Decizia nr 387/2018 citată anterior.

Ulterior, în cadrul procesului legislativ de aprobare a acestei Ordonanțe, s-a introdus de către Camera Deputaților, la propunerea Comisiei pentru muncă și protecție socială și alin. d), acesta având ca justificare „pentru similitudine cu funcția publică”. Textul a fost introdus prin Legea nr 93/2019.

Similitudinea cu funcția publică ce a stat la baza introducerii articolului se referă la prevederea din Statutul funcționarului public referitoare la încetarea de drept a raportului de serviciu. Reglementarea actuală se regăsește la art. 517 din Codul administrativ – OUG nr 57/2019, însă aceasta este preluată ca atare din art. 98 din Legea nr 188/2019 Statutul funcționarului public care prevede că:

Raportul de serviciu existent înceteaza de drept:

(1) d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare dacă persoana care are competenţă de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (3);

h) la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă determinată funcţia publică.

(3) Pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. h), în cazuri temeinic justificate, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate aproba menţinerea în funcţia publică şi numirea pe perioadă nedeterminată a funcţionarilor publici care au exercitat raporturi de serviciu în condiţiile art. 4 alin. (3), după vacantarea posturilor pe care aceştia au fost numiţi pe perioadă determinată.

Forma acestor articole a fost introdusă prin Legea nr 156/2018, inițiatorii modificării având următoarea justificare:

„Pentru acoperirea deficitului de personal existent în primul rând la nivel local, acolo unde ocuparea posturilor scoase la concurs se face cu dificultate, ajungându-se uneori la situaţii de blocaj a unor compartimente din lipsă de personal. Numirea pe perioadă determinată în funcția publică se poate face, conform art.4 alin.(3), prin redistribuire din corpul de rezervă sau prin concurs organizat în condiții identice cu concursul organizat pentru ocuparea funcțiilor publice vacante.

 Se propune reglementarea posibilității menținerii acestor persoane în funcția publică și implicit menţinerea capacității administrative a instituțiilor publice, după vacantarea posturilor pe care acestea au fost numite temporar, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu a titularilor posturilor. Această opțiune poate fi exercitată de conducerea instituțiilor publice, în cazuri temeinic justificate.” – text din avizul Comisiei de muncă.

Iar prin expunerea de motive a legii s-a invocat necesitatea acestor modificări astfel:

„propunem modificarea art. 98 în sensul continuării activității după pensionare, justificat de necesitatea continuării și/sau finalizării unor proiecte în care funcționarii publici sunt implicati prin natura funcției deținute; pentru asigurarea funcționării în bune condiții a activității în instituțiile publice în cazul vacantării, într-o anumita perioadă, a unui număr mare de funcții publice; pentru eliminarea unor inechități în ceea ce privește posibilitatea continuării activității după împlinirea vârstei standard de pensionare între funcționarii publici și alte categorii sociale (medici, profesori)”

Astfel, cauza/scopul/ratiunea legiuitorului care a stat la baza  introducerii noului alineat nu este similară cu cea prevăzută la alin. c), iar premisa este cea a preexistenței îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limita de vârstă pentru ambele categorii de salariați (femei și bărbați).

De asemenea, o altă deosebire rezidă în dreptul angajatorului de a aproba cererea salariatului, acesta nemanifestându-și în acest caz o opțiune obligatorie pentru angajator, ci formulând o cerere de continuare a activității după îndeplinirea vârstei de pensionare, în baza aceluiași contract individual de muncă.

Din considerentele expuse anterior, mai ales având în vedere cele statuate de legiuitor prin expunerea de motive – „necesitatea continuării activității după pensionare” – apreciem că în situația alin. d) salariatul ar putea beneficia și de pensie simultan cu salariul, la acest moment neexistând o interdicție legală în vigoare pentru acest cumul.

Așadar,

–  în situația exercitării de către salariată a dreptului de opțiune privind prestarea activității până la vârsta de 65 de ani, în baza art. 56 alin. (1) lit. c) – nu este posibil cumulul salariului cu pensia (dreptul la pensie pentru limita de vârstă nefiind încă născut, acesta prorogându-se până la împlinirea vârstei de 65 de ani);

– în situația prevazută de art. 56 alin. d), sunt posibile două interpretări – cea doctrinară de interdictie a posibilității cumulului cu pensia, dar și cea bazată pe modalitatea de redactare a textului prin prisma rațiunii legiuitorului, care poate conduce la concluzia posibilității acestui cumul.

Link-uri de la care pot fi descărcate rațiunile avute de legiuitor în procesul de legiferare, la care ne-am referit în textul de mai sus:

683. Modificarea Legii nr.188/1999 – continuare raport de serviciu funcționar public, disponibil la http://www.cdep.ro/proiecte/2015/500/50/6/em683.pdf
684. Propunerea Comisiei pentru muncă și protecție socială, referitoare la menținerea în funcție a funcționarului public, disponibil la http://www.cameradeputatilor.ro/comisii/muncă/pdf/2016/rp556_15.pdf