Nr. 23 / Interviu cu domnul Andi Nodiț, Manager al Spitalului Clinic de Urgență ”Bagdasar-Arseni”

Reporter: Ați preluat mandatul de manager al Spitalului ”Bagdasar-Arseni” cu aproape doi ani în urmă. Dacă vă uitați în urmă la această perioadă, ce ați trece la ”lucruri făcute”, ce ați trece la ”lucruri de făcut”?

Dl. Andi Nodiț: Aproape doi ani de activitate par mulți, dar față de ce nevoi avea Spitalul Clinic de Urgență ”Bagdasar – Arseni” în momentul în care am preluat acest mandat, înseamnă foarte, foarte puțin. Spre exemplu, unul dintre primele lucruri constatate a fost un paradox: suntem, practic, cel mai important spital de neurochirurgie din țară și în această instituție, la momentul preluării mandatului,  nu exista niciun computer tomograf funcțional. Cel pe care l-am găsit aici era vechi de mai bine de 15 ani și mai mult defect decât în stare de utilizare. In raportul privind situația spitalului, pe care l-am primit la preluarea mandatului, șeful secției de radiologie menționa că, în ultimele 140 de zile, aparatul  funcționase doar patru, iar restul stătuse în reparații; reparații extrem de costisitoare, de altfel. Sigur, spitalul folosea tot felul de soluții alternative, nu se făceau operații fără analiza imagistică, dar acestea nu aduceau bani în spital, ba dimpotrivă, cheltuiau din fondurile spitalului. Așa că, în mod evident, prioritatea a fost să reușim să achiziționăm două computere-tomograf, unul pentru Unitatea de Primiri Urgențe și unul pentru activitatea curentă a spitalului. Le-am achiziționat, le-am montat și am început procedura de avizare, care este una foarte greoaie, din păcate… Birocrația este cumplită, nu ține seama că noi suntem un spital de urgență! Desigur că în orice spital, pacientul este o urgență. Nu a venit nimeni acolo de bucurie sau ca o opțiune de a-și petrece timpul liber. Însă într-un spital clinic de urgență, în care timpul face diferența între salvarea sau pierderea unui pacient, un CT este vital, așa că am ajuns în situația de a apela inclusiv la cabinerul premierului pentru a obține aceste avize. Și atunci mecanismul birocratic s-a mișcat imediat!

Un alt lucru pe care l-aș putea trece la ”reușite” este închiderea unui contract de furnizare a hranei cu un furnizor pe care l-am penalizat, atât cât mi-a permis contractul, de nenumărate ori pe parcursul derulării lui. Avem o practică pe care am instituit-o aici, în spital, de a face verificări periodice pe saloane, pe etaje, însoțit de o comisie, pentru a vedea cu ochii mei condițiile în care sunt tratați pacienții. Nu mă încred numai în chestionarul de feed-back ci îi întreb direct dacă sunt mulțumiți. Iar răspunsurile cu privire la masă erau total nefavorabile.

La selectarea noului furnizor, am impus condiții suplimentare de calitate pe care cel care a câștigat acum procedura văd că le respectă, iar în momentul în care merg acum și întreb oamenii dacă sunt mulțumiți de hrană, chiar și aceia care mănâncă regim diabetic, spun: ”e bună”. Bineînțeles că mai sunt comentarii, până la urmă este vorba de constrângerile alimentare dintr-un spital, de gusturi, dar în medie, părerile sunt favorabile. Consider că acum suntem în măsură să oferim pacienților o mâncare decentă, deși și aici sunt foarte multe lucruri de făcut, iar legiuitorul ar trebui să intervină la un  moment dat, atunci când bugetul o va permite, și să dea o alocație de hrană decentă. Pentru că, în prezent, alocația de hrană pentru un pacient obișnuit este de 14 lei/zi! Știu persoane ale căror pisici mănâncă mai mult de 14 lei/zi. Ca să nu mă raportez la alte criterii, spre exemplu la ce prevede legea pentru persoanele aflate în regim de privare de libertate care au o rată alimentară mult mai mare! Este o problemă cu care se confruntă toate spitalele aflate în subordinea unor ministere. Pentru că spitalele aflate în subordinea administrațiilor publice locale au solicitat și au primit de acolo, fonduri suplimentare și au rezolvat astfel problema.

Intertitlu: În curând, Spitalul “Bagdasar-Arseni” va avea una dintre cele mai moderne UPU din București

Reporter: La intrarea în curte am văzut un șantier. Ce va fi acolo?

Dl. Andi Nodiț: Acolo construim ”de la zero”, pe un teren viran pe care instituția noastră l-a obținut prin amabilitatea Spitalului Obregia și a Consiliului General al Primăriei Capitalei, o nouă Unitate de Primiri Urgențe care va una dintre cele mai mari și mai moderne din București. Șantierul a început în ianuarie 2020 și, fără să iau angajamente mari, cred că în decembrie va fi finalizată partea de construcție. Și, cu un pic de noroc, dacă lucrurile merg foarte bine, vom asigura și dotarea până atunci.

Proiectul nu ar fi putut să se materializeze fără aportul și suportul total al primarului sectorului 4, Daniel Băluță. Spitalul nostru este, în acest moment, un beneficiar care nu cheltuie niciun leu din fondurile proprii pentru această investiție, ea fiind suportată integral din bugetul Consiliului Local al sectorului 4. Sigur, trebuie să spun că la acest proiect s-a alăturat, într-o inițiativă lăudabilă, și Consiliul Local Popești-Leordeni care a contribuit cu o sumă semnificativă.

Reporter: Înțeleg că spitalul a stabilit o relație de sprijin pe termen lung cu Primăria Sectorului 4?

Dl. Andi Nodiț: Este adevărat, finanțarea UPU nu este singura faptă remarcabilă în relația dintre SCUBA și Primăria Sectorului 4. Probabil că ne-a ajutat foarte mult și faptul că primarul Daniel Băluță este de profesie medic și a înțeles foarte bine nevoile și argumentele noastre. Astfel că, tot cu efort financiar consistent din partea adminsitrației locale, am realizat în spital, cu siguranță, cel mai modern spațiu pentru tratarea marelui ars care există în momentul de față București. Este vorba doar de o unitate funcțională, cu trei paturi. Pare puțin, dar ar trebui să nu uităm că România cheltuie pentru marele ars trimis în străinătate sume exorbitante, de la 100.000 euro/pacient, până la multe, multe sute de mii de euro, în funcție de patologie. Ei bine, tratarea marelui ars se va putea face în Bagdasar, din momentul în care structura va fi avizată de către DSP, lucru pe care noi considerăm că îl putem aștepta din zi în zi. Există personalul calificat în spital care să poată acorda îngrijire, este necesar să mai angajăm și o vom face prin procedura permisă de lege în perioada de pandemie.

Tot din aceeași colaborare cu primăria am reușit să construim o sală de operații politraumă, în continuarea blocului operator existent la etajul doi, unde pot intra mai multe echipe operatorii pentru pacientul-victimă a unui accident sau aflat într-o situație care să necesite intervenția simultană a două sau trei echipe de chirurgi.

Reporter: Dotarea cu aparatură a noii UPU o faceți tot cu sprijinul primăriei?

Dl. Andi Nodiț: Pentru acest obiectiv am depus un proiect de cofinanțare din fonduri europene, în valoare de aproximativ 3,5 milioane de euro. Cred că am fost primii din țară care am aplicat și am și câștigat această finanțare. Implementarea este în curs, prima cerere de rambursare a fost deja trimisă, prima tranșă de bani a fost achitată și continuăm achiziția de aparatură, evident cu încadrarea în procedurile de achiție prevăzute de lege,.

Iar finanțarea din fonduri europene este doar una dintre soluțiile la care ne gândim, pentru că nevoile spitalului sunt în continuare extrem de multe din punct de vedere al dotării. Spun cu mândrie că aici, în spital, avem cel mai important capital, pe care poate alte spitale nu îl au, și anume capitalul uman. Dar personalul medical trebuie să aibă cu ce lucra, iar noi trebuie să venim neapărat din urmă cu tehnologia, care să potențeze acest avantaj pe care îl avem deja. Există o listă întreagă de investiții în tehnologie de ultimă oră, comparabilă cu cea pe care o utilizează multe spitale din Occident, pe care ne-am propus să o achiziționăm treptat și care se ridică la milioane de euro.

În același timp, am apelat și la finanțări din donații;  spitalul a obținut o finanțare absolut consistentă, de un milion de euro, lucru pentru care sunt absolut recunoscător ministrului Economiei și conducerii Hidroelectrica. Sunt bani pe îi folosim și pentru dotarea cu aparatură, dar și pentru renovarea și modernizarea unor saloane. Și tot cu sprijinul ministrului Economiei, dl. Virgil Popescu, am obținut un lucru extrem de important pentru activitatea de urgență a spitalului nostru, și anume un electrogenerator, evident respectând toate condițiile de legalitate. Am înlocuit astfel vechiul generator cu manivelă și acum spitalul are capacitatea de a trece automat pe sistemul propriu de generare a energiei electrice pentru sălile de operații, în cazul unei pene de curent în rețeaua națională la care suntem racordați.

Intertitlu: Spitalul Clinic de Urgenţă „“Bagdasar-Arseni”” este cel mai mare spital de neurochirurgie din România, recunoscut pentru profesionalismul

Reporter: Spuneați că în aceste momente, într-o sală de operație se defășoară o intervenție care ar putea fi considerată nu neapărat o premieră, dar un lucru deosebit ca realizare medicală. Despre ce intervenție este vorba?

Dl. Andi Nodiț: Pot să iau, în acest moment, un program operator și cred că în cea mai mare parte din cele 16 săli de operații funcționale se desfășoară operații deosebit de complexe. Pentru că la “Bagdasar-Arseni” nu ajung cazuri simple. Suntem verigă terminală pentru neurochirurgia românească și primim cazuri de la Turnu – Severin până la Constanța, și nu doar din partea de sud a țării. Și aceste cazuri sunt trimise aici, tocmai pentru că este recunoscut înaltul profesionalism al colegilor mei medici și al întregului personal medical. Nu vreau să menționez, punctual, o intervenție medicală, pentru că fiecare dintre secțiile spitalului are astfel de intervenții care pot să fie prezentate oricând ca evenimente de excepție din punct de vedere medical. Cele cinci secții de neurochirurgie au astfel de realizări cotidian, cardiologia reușește, la rândul ei, să facă lucruri pe care alte spitale consideră că nu le pot face și trimit pacienții către noi. Chirurgia plastică a avut anul trecut o operație în premieră în România, a fost vorba de proceduri microchirurgicale reconstructive pentru ameliorarea efectelor limfedemului secundar. În scurt timp va fi posibil să facem astfel de operații zilnic, dacă va fi nevoie, pentru că achiziționăm un aparat, tot din sponsorizarea primită de la Hidroelectrica, ce va permite observarea vaselor de limfă și, în consecință, intervenția punctuală a medicului chirurg plastician. Iată, așadar, de ce nu pot menționa doar una-două intervenții medicale reprezentative, ar fi mult prea puțin, comparativ cu realitatea de zi cu zi a performanțelor medicale pe care le realizează profesioniștii acestui spital…

Intertitlu: Avem toată deschiderea pentru a aduce tineri profesioniști în echipa spitalului

Reporter: In tot sistemul medical public românesc există un deficit major de cadre medicale, în special medici și asistenți. Care este situația în Spitalul “Bagdasar-Arseni”?

Dl. Andi Nodiț: Avem mare deficit de personal, pe care îl resimțim și mai puternic în această perioadă de criză. Strict pe perioda stării de urgență, problema se putea rezolva extrem de ușor prin angajarea la nivelul spitalului, a unor persoane necesare într-o poziție sau alta, printr-o procedură legală mult simplificată. Odată cu încheierea stării de urgență, ne-am întors la procedura anterioară care presupune ca  pentru ocuparea posturilor să existe avizul ministerului iar angajarea finală să se facă cu ordin de ministru. Dar asta nu este neapărat de natură să îngreuneze, cât să asigure transparență, de altfel foarte binevenită pentru orice înseamnă angajare.

Însă ocuparea posturilor cu personal calificat nu este o problemă simplă. Spitalul nostru a avut concursuri de angajare anunțate în cursul anului trecut, când nu era criză și am avut surpriza să nu vină oamenii să se înscrie! Sigur, am avut și surpriza să vină oameni care nu au corespuns din punct de vedere profesional și care, în perioada de probă – pe care am cerut-o explicit să fie cea mai lungă pe care o permite legea – să renunțe. Sau să nu ne dorim noi să lucrăm cu ei. Pentru că nu există altă examinare mai bună decât să lucrezi efectiv cu omul și să-l vezi cum se încadrează în colectiv, cum se comportă cu pacientul… Atitudinea în colectiv și atitudinea față de pacient sunt două lucruri esențiale pe care le urmărim la personalul angajat în spital și la care țin extraordinar de mult. Poate pentru faptul că nu sunt medic, dar am fost aparținător și probabil o să mai fiu aparținător și pacient într-o bună zi. Știu ce-mi doresc ca aparținător de pacient. Îmi doresc să se vorbească cu mine, pe înțelesul meu, îmi doresc să mi se explice ce se întâmplă. Ori, pentru asta, personalul trebuie să aibă, pe lângă calitățile profesionale, și această abilitate de a empatiza cu problema omului din fața sa. Evident, nici pacientul n-ar strica să înțeleagă că medicul pe care îl abordează sau asistenta cu care vorbește sunt oameni care au foarte multe lucruri de făcut și trebuie să le facă repede, bine, pentru mai mulți pacienți în același timp.

Reporter: Ce îi spuneți unui rezident care vine în Spitalul ”Bagdasar – Arseni”, ce-i spuneți unui cadru medical care este la început de drum?

Dl. Andi Nodiț: Că e așteptat. Aici în Bagdasar, personalul medical aflat la început de drum, indiferent dacă e vorba de medici, deasistenți medicali sau de alte categorii profesionale, este tratat cu respectul cuvenit pentru nivelul profesional atins până la acel moment. Și, cu siguranță, este învățat și este îndrumat să poată mai mult. Avem toată deschiderea pentru a aduce tineri alături de noi, în echipă, Și cred că-și doresc foarte tare și ei, pentru că au ocazia să învețe de la oameni cu multă experiență și cu nume în lumea medicală românească.

Intertitlu: De la începutul crizei, spitalul nu a fost închis nicio zi!

Reporter: Pandemia de COVID-19 este o perioadă foarte dificilă pentru sistemul de sănătate, iar finalul crizei încă nu poate fi anticipat cu siguranță. Cu ce probleme s-a confruntat spitalul în tot acest timp?

Dl. Andi Nodiț: La început a fost teama, un sentiment dealtminteri firesc pentru toate ființele raționale. Și în rândul personalului medical a existat o manifestare a reacției de teamă, care însă, spre cinstea tuturor colegilor mei, nu s-a tradus nicio clipă în refuzul de a primi pacienți. Spitalul nu a fost nicio zi închis, în permanență au existat internări. Desigur, a fost o perioadă în care, așa cum prevedea și legea, a existat o filtrare a internărilor programate, însă fără să punem în niciun fel în pericol siguranța  pacientului.

Această teamă de la început s-a manifestat intr-o dorință excesivă de utilizare a echipamentului de protecție, chiar și acolo unde procedurile permiteau purtarea unui echipament minim, adică o mască simplă de protecție, pe care o purtăm zi de zi și în prezent. Ori, achizițiile, mai ales cele de la începutul crizei, când erau niște prețuri uluitor de mari, au avut un impact serios asupra bugetului spitalului. Am descurcat-o, fie cu banii din finanțări, fie cu fondurile noastre, am reușit să trecem și peste acest moment…

Desigur, în interior ne-am confruntat cu ceea ce se confruntă orice spital non-COVID din țara asta și anume cu incidența unor cazuri și în rândul personalului. Am avut și focare, dar limitate, pe care le-am gestionat conform procedurilor: se constituie celulă de criză pe fiecare secție, se iau măsuri de protecție a pacienților, a personalului, ce poate fi externat este externat, iar ce nu, rămâne la noi în îngrijire dar cu măsuri suplimentare.

Intertitlu: Sanitas București ne-a întins o mână de ajutor absolut consistentă în perioada stării de urgență

Reporter: Cum colaborați cu Sindicatul Sanitas din Spitalul ”“Bagdasar-Arseni””?

Dl. Andi Nodiț: În primele luni ale crizei, când ”ne ardea rău de tot buza”, când trebuia să asigurăm spații de cazare pentru personalul medical care nu dorea să meargă acasă ca să nu-și contamineze familia, cel care a întins o mână de ajutor absolut consistentă a fost liderul Sindicatului Sanitas București, domnul Hușanu. USSB ne-a pus la dispoziție camere la un hotel din București, pe care le-a obținut și pe care le-am și utilizat în două sau trei situații, dar personalul medical a avut această alternativă. Atunci chiar rețin că nu au fost multe inițiative de ajutor venit din afară; a fost cea a d-lui Hușanu și a mai fost o persoană particulară care a cerut o audiență, ne-a spus că vrea să ajute și ne-a pus pe masă cheile unei garsoniere vis-a-vis de spital.

Altfel, în relația de zi cu zi, ușa managerului este în permanență deschisă sindicatului. Evident, problemele pe care le aduce în discuție liderul de sindicat sunt tratate cu atenția cuvenită. Dânsul este în contact direct cu mult mai mulți angajați, are informații directe și consider că există un dialog instituțional, oficial între noi și sindicatele din spital. Convingerea mea este că cel mai important capital pe care îl are acest spital este personalul și mă port în consecință. Oamenii pot să vin aici și să-și spună problemele; discutăm în așa fel încât să găsim o soluție sau măcar să înțeleagă de ce problema pe care o ridică este mai dificilă sau nu poate fi rezolvată. Altfel, și instituțional, și personal, comunicarea cu reprezentanții Sindicatului Sanitas este una foarte bună, din punctul meu de vedere și sper că și al lor. (A consemnat Luminița Ciocan)

Creat în 1975 ca centru de referință național de neurochirurgie de către prof. dr. Constantin Arseni, Spitalul Clinic “Prof. Dr.D. Bagdasar” a devenit în 1993 spital de urgență, iar in 2001 și-a schimbat denumirea, preluând atât numele celui care l-a înființat, cât și al personalității românești care a inițiat scoala românească de neurochirurgie.

Prof. dr. DUMITRU BAGDASAR – întemeietorul neurochirurgiei româneşti

Dimitrie Bagdasar s-a născut într-o familie de răzeşi, săracă şi cu mulţi copii. A urmat cursurile secţiei moderne a Liceului “Gh. Roşca Codreanu” din Bârlad iar în 1913 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care a frecventat-o cu mari greutăţi materiale, dar cu o tenacitate și o dorință de a urma această profesie, remarcate de profesorii săi.

În timpul facultăţii se angajează la Institutul Medico-Militar şi, la începutul Primului Război Mondial, este mobilizat şi trimis pe front ca medic militar. Demobilizat în anul 1918, îşi continuă studiile medicale şi obţine în 1922 titlul de Doctor în Medicină cu teza ”Contribuţiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic”.

Se specializează în neurologie la clinica marelui neurolog Gheorghe Marinescu. După absolvire devine medic secundar la Spitalul Militar unde, în anii 1922–1926 acumulează vaste cunoștințe de Neurologie și Chirurgie Generală la secția Neurologie condusă de Dr. Dimitrie Noica, respectiv secția Chirurgie condusă de dr. Mihail Butoianu. De asemenea, frecventează Laboratorul Catedrei de Histologie – pe atunci sub conducerea Dr. Ștefan Besnea – și Anatomie patologică București.

În anul 1927 îşi dă demisia din armată, se căsătoreşte şi, în loc de călătorie de nuntă, tinerii soți decid să plece la specializare, în America. Timp de doi ani, se specializează în Neurochirurgie, la vestita clinică “Peter Bent Brigham” din Boston a doctorului Harvey Cushing, pionierul mondial al neurochirurgiei moderne.

Dimitrie Bagdasar se întoarce în ţară şi lucrează ca medic neuropsihiatru la Serviciul Neurologic din Spitalul din Jimbolia, între anii 1929-1931, apoi la Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuţi, între 1931-1933, unde realizează intervenţii chirurgicale în condiţii, uneori, improvizate. În această perioadă a publicat primele comunicări de neurochirurgie din România.

Se întoarce la Bucureşti, unde continuă să facă intervenţii neurochirurgicale la Spitalul de Urgenţă şi la alte spitale, cu propria trusă de instrumente şi recrutând de fiecare dată personalul pentru sala de operaţie, apoi la Spitalul Militar Central. Soţia, Florica Bagdasar, l-a secondat în sala de operaţii.

În anul 1935, obţine înfiinţarea unui mic serviciu de neurologie, cu zece paturi şi o singură sală operatorie în Spitalul Central de Boli Nervoase şi Mintale din Bucureşti, loc ce a devenit nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultăţii de Medicină şi unde se va dezvolta şcoala românească de neurochirurgie. Şi-a format propria echipă, aşa-numita ”echipă de aur” (din care, în primii ani au făcut parte doctorii Constantin Arseni, Ion Ionescu și Sofia Ogrezeanu-Ionescu).

Faima doctorului Bagdasar s-a răspândit treptat în sud-estul Europei şi în străinătate. Între anii 1931-1941 a efectuat 1800 de operaţii pe sistemul nervos.A inventat tehnici operatorii, a perfecţionat instrumentarul chirurgical şi metodele de investigare a simptomatologiei neurologice, a adus contribuţii originale în domeniul cordotomiilor spinale, tuberculoamelor cerebrale, patologiei tumorale a măduvei spinării, a dezvoltat în colaborare, o metodă originală de tratament al craniostenozelor.

Rezultatele cercetărilor sale în domeniul traumatismelor cranio-cerebrale, al abceselor intracraniene şi al investigaţiilor histopatologice şi clinice asupra tumorilor cerebrale au fost publicate în tratate rămase de referinţă în literatura de profil. În anul 1941 a publicat o metodă originală de tratament neurochirurgical al oxicefaleei.

Între anii 1945 şi 1946 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Dimitrie Bagdasar a fost preocupat de-a lungul vieţii de problemele sociale, de subnutriţie, mortalitate infantilă, lipsa de igienă şi asistenţă medicală. A devenit astfel om cu vederi politice de stânga, implicându-se activ în viaţa social-politică a ţării. În aprilie 1944 a fost unul dintre iniţiatorii ”Manifestului universitarilor”, adresat mareşalului Antonescu, prin care se cerea ieşirea din război a României. La 6 martie 1945 a fost numit Ministrul Sănătăţii în Guvernul Petru Groza. În această calitate, a creat Institutul de Endocrinologie Bucureşti, 60 de circumscripţii rurale noi, sanatorii, 100 de case de naşteri la ţară, a dirijat campanii împotriva tifosului exantematic, a febrei tifoide, a febrei recurente.

Academia Română l-a ales membru post-mortem, în anul 1948.

Surse: viata-medicala.ro (articol semnat de dr. Mihail Mihailide); jurnalul.ro; adevărul.ro (interviu cu Alexandra Bellow, fiica soților Bagdasar, realizat de Laurențiu Ungureanu)

 Prof. dr. CONSTANTIN ARSENI – medic neurochirurg, cel care, împreună cu mentorul său, profesorul Dumitru Bagdasar, pune bazele neurochirurgiei moderne în România

(n. 3 februarie 1912, Dolhasca, județul Baia – d. 5 iulie 1994, București)

Întotdeauna a spus că neurochirurgia este menirea vieții sale. Profesorul Constantin Arseni rămâne în istoria acestui domeniu ca un profesionist excepțional, creator de școală medicală și dascăl în sensul cel  mai adevărat al cuvântului. A poziționat neurochirurgia românească la nivelul celor mai înalte standarde internaționale şi a lăsat generațiilor următoare o moştenire profesională greu de egalat.

După absolvirea liceului din Bacău, în 1929, Constantin Arseni se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj. Ca student, lucrează în clinica de boli interne sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu dar, după ce asistă la o operație efectuată de Dumitru Bagdasar la Spitalul de Urgență din București, tânărul Constantin Arseni decide că menirea sa este chirurgia creierului. Astfel, la 23 de ani își începe pregătirea în domeniul neurochirurgiei, la Spitalul Central de Boli Nervoase şi Endocrinologie din Bucureşti, sub îndrumarea celui pe care îl va recunoaște o viață întreagă că mentor și călăuzitor: profesorul Bagdasar. ”În același timp lucrează ca preparator, apoi ca asistent la catedra de Histologie condusă de Ion T. Niculescu, unde învață tehnica examenului microscopic al organelor și țesuturilor.” (sursa: ro.wikipedia.org)

În 1946, după decesul prematur al profesorului Bagdasar, dr. Constantin Arseni devine coordonatorul Secției de Neurochirurgie a Spitalului Central, singurul departament de profil din țară. Cu eforturi mari, în 11 ani, dr. Arseni și echipa sa pun pe picioare, în București, cea mai mare clinică de neurochirurgie din Europa, cu o capacitate de 550 de paturi și o dotare comparabilă, la acea vreme, cu cele mai moderne centre de acest fel din lume: spitalul, care astăzi poartă numele ”Bagdasar – Arseni”, 

Activitatea științifică a profesorului Constantin Arseni a fost orientată către elaborarea unor noi tehnici operatorii, rezultatele fiind  sintetizate în monografiile și tratatele ajunse manuale de căpătâi pentru generații întregi de studenți la medicină.  Totodată, medicul Constantin Arseni este autorul a peste 250 de articole științifice publicate în țară și peste hotare.

Dr. Arseni a fost membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi preşedinte al acestui for în anii 1981 şi 1990, membru al Academiei de Medicină din New York, al Societăţii Regale de Medicină din Londra, al Societăţii Franceze de Neurologie, al Societăţii Internaţionale de Neurochirurgie, al societăţilor de neurochirurgie din Londra, Madrid, Moscova, Paris etc. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 1 martie 1974 şi membru titular la 18 decembrie 1991. (sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Arseni)

(surse: adevarul.ro; enciclopediaromaniei.ro; viata-medicala.ro)