Nr. 23 / Interviu cu Doamna Asistent Medical Pr. Generalist Ana Mareş, Director de îngrijiri al Spitalului Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni

La 19 ani, o tânără absolventă a liceului sanitar păşea cu încredere în Spitalul „Bagdasar-Arseni”, îndrăgostită de
profesia de asistent medical şi dornică să se dedice vindecării celor aflaţi în suferinţă. După mai bine de 40 de ani de activitate, doamna Ana Mareş, asistent medical principal şi director de îngrijiri, mărturiseşte cu emoţie: „Sufletul meu este în acest spital!”

Reporter: Sunteţi directorul de îngrijiri al Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” de mai bine de 15 ani. Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, această funcţie?
Dna. Ana Mareş: Înseamnă profesionalism şi multă responsabilitate, înseamnă seriozitate, răbdare, empatie, lucru în echipă, calm şi echilibru. Înseamnă şi o disponibilitate permanentă de a-i asculta pe cei pe care îi coordonezi, de a vedea care sunt problemele şi ce soluţii găseşti pentru rezolvarea lor. Funcţia aceasta am ocupat-o în 2004, sunt, practic, primul director de îngrijiri al spitalului. Însă profesia mea de bază, cu care mă mândresc foarte tare este cea de asistent medical.

Reporter: De când lucraţi în Spitalul „Bagdasar-Arseni”?
Dna. Ana Mareş: De peste 40 de ani. Fac parte din cea de-a doua generaţie de asistenţi medicali care au absolvit liceului sanitar, promoţia 1979. După finalizarea liceului m-am angajat în acest spital şi iată că viaţa mea profesională este, în continuare, parte din existenţa lui.
În tot acest timp mi-am completat studiile de profil cu şcoala postliceală, apoi patru ani de facultate şi un master de doi ani. Îmi place această profesie, am rămas legată de ea, o respect şi simt uneori că mi-e dor de secţie, chiar dacă acum munca mea este preponderent administrativă. Este o profesie care te ţine aproape de oameni, le eşti de ajutor în momente grele, când viaţa poate li se schimbă complet şi asta reprezintă, de fapt,
valoarea muncii pe care o faci.

Reporter: Câţi oameni coordonaţi, în calitate de director de îngrijiri?
Dna. Ana Mareş: Am în coordonare 590 de asistenţi medicali, aproximativ 300 de infirmiere şi brancardieri şi în jur de 90-100 de registratori. Dar această activitate nu o pot desfăşura de una singură. În primul rând, sunt parte a unei echipe de management al spitalului foarte puternică: managerul spitalului,
directorul medical, directorul economic, juristul, managementul de calitate, toţi suntem uniţi şi hotărâţi să facem totul pentru ca spitalul să-şi păstreze locul în elita instituţiilor medicale. În al doilea rând, am echipa mea de asistenţi-şefi din departamentele spitalului: cele cinci secţii de neurochirurgie, una de ortopedie, de chirurgie plastică, de cardiologie, de chirurgie generală, de ATI, bloc operator şi UPU. Apoi sunt secţiile paraclinice – radiologie, laborator, sterilizare, farmacie. Sunt în jur de 21 de asistenţi-şefi pe fiecare departament, cu care mă ajut, altfel ar fi imposibil. Sunt mândră de colectivul
meu şi respect munca fiecăruia, pentru că într-o echipă fiecare muncă are importanţa ei! Şi repet acest lucru fiecărui nou angajat în spitalul nostru şi ori de câte ori este nevoie: este importantă contribuţia asistentului medical la munca echipei medicale, dar este importantă şi munca femeii de serviciu, şi munca infirmierei, şi a brancardierului şi a fiecărei categorii de personal de aici.

Reporter: În afară de coordonarea activităţii profesionale, ce altă atribuţie mai are directorul de îngrijiri?
Dna. Ana Mareş: Directorul de îngrijiri coordonează şi activitatea de instruire, de educaţie medicală continuă şi eu consider că este o componentă esenţială a activităţii de zi cu zi în această funcţie. Am avut întotdeauna în vedere să caut oportunităţi de pregătire pentru toate categoriile de angajaţi pe care îi coordonez. Îmi aduc aminte că, încă din 1994 – 1995, împreună cu Sindicatul Sanitas am desfăşurat o activitate intensă de învăţare şi certificare pentru infirmiere şi brancardieri. La vremea aceea ei veneau, se angajau şi învăţau la locul de muncă. Iar noi, un grup de asistenţi medicali entuziaşi, am început o formă de pregătire a lor şi, la final şi-au obţinut un certificat profesional recunoscut de Ministerul Educaţiei şi de Ministerul Muncii, care le dovedea calificarea şi dreptul de a lucra ca şi infirmieră şi brancardier.