Nr. 25 / Autoritățile nu vor mai putea invoca nicio problemă legislativă pentru a întârzia la nesfârșit acordarea stimulentului de risc pentru perioada de urgență, în asistența socială

La începutul lunii august a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul ministrului muncii și protecției sociale de aprobare a instrucțiunilor pentru acordarea stimulentului de risc colegilor noștri din asistența socială. Este vorba de acel stimulent binemeritat pentru cei care, în perioada stării de urgență din 2020 au fost izolați la locul de muncă: angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, ai centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, precum și cei ai centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile.

Deși OUG nr. 43 și Legea nr. 82 care prevedeau acordarea acestui stimulent au fost adoptate încă de anul trecut, autoritățile au întârziat nepermis de mult, motivând că nu există instrucțiuni de aplicare. După multe presiuni, Sanitas a reușit să-i determine pe decidenți să completeze cadrul legal cu aceste norme, astfel că acum nu ar mai trebui să existe niciun motiv pentru amânarea aplicării legii.

Proiect de modificare a Legii sănătății: medicii se vor pensiona, în continuare, la vârsta prevăzută de legea pensiilor, continuarea activității până la 67 de ani fiind exclusiv o opțiune personală

O propunere de modificare a vârstei de pensionare a medicilor, în sensul creșterii ei până la 67 de ani a provocat o mulțime de comentarii pro și contra. De aici, discuțiile s-au extins către subiecte colaterale, dar cu siguranță importante pentru multe categorii de profesionale din Sănătate.

Condițiile de muncă din anumite secții și compartimente sunt atât de dificile – vezi SMURD sau ATI, încât uzura psihică este mult mai intensă și colegii poate și-ar dori să aibă posibilitatea să se pensioneze mai devreme…

Este suficient un raționament simplu: să luăm exemplul unui medic care termină facultatea în jurul vârstei de 25 de  ani. Până la 50 de ani, acesta muncește cât pentru aproape 2 salariați obișnuiți, din alte domenii. Pentru că pe lângă cele 160 de ore lunare de muncă, acesta efectuează 5-6 gărzi, adică încă 90 de ore. La acestea se adaugă alte multe ore suplimentare, și totul in conditii grele – nopți nedormite, sarbători făcute în spital, departe de familie etc. Argumente similare pot fi aduse și pentru alte categorii profesionale – asistenți medicali, brancardieri etc. care lucrează în secții cu condiții dificile de muncă!

Pe de altă parte, sunt și colegi – asistenți medicali, medici, infirmiere etc. – care în momentul în care împlinesc vârsta legală de pensionare, solicită aprobare pentru a rămâne în continuare în activitate până la 67 de ani. Iar motivele nu sunt exclusiv de natură financiară (deși primează, în condițiile în care pensia reprezintă ceva mai mult de o treime din veniturile salariale…). Fie apare nevoia de a-și dovedi utilitatea profesională în continuare, fie colectivul de muncă în care și-au petrecut cea mai mare parte din viață reprezintă pentru unii adevărata familie. Sunt și voci care avansează ideea unei legi speciale pentru personalul medical, prin care să se instituie o pensie de serviciu.

Poate că o soluție morală ar fi următoarea: pensionarea tuturor cadrelor medicale la 55-60 de ani, cu posibilitate de a-și continua activitatea, la cerere până la 65-67-70 de ani.

Cert este că, în cazul proiectului de OUG pus în discuție la mijlocul lunii august, după discuțiile din cadrul Comisiei de dialog social de la Ministerul Sănătății, articolul 391 referitor la vârsta de pensionare a medicilor arată astfel:

”Art. 391

(1) Medicii se pensionează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

 (2) Medicii îşi pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, până la împlinirea vârstei de 67 de ani, indiferent de sex, cu aprobarea managerului. Cererea privind menţinerea în activitate până la împlinirea vârstei de 67 de ani se depune, de către medic, la unitatea angajatoare, cu cel puţin 3 luni înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

  (3) În unităţile sanitare publice, medicii membri titulari, membri corespondenţi şi membri de onoare ai Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Medicale, cetăţeni români, profesorii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I, doctorii în ştiinţe medicale, care desfăşoară activităţi medicale continuă, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Peste această vârstă medicii, membri titulari, membri corespondenţi şi membri de onoare ai Academiei de Ştiinţe Medicale, cetăţeni români pot fi menţinuţi în activitate conform dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale, cu modificările şi completările ulterioare. De acelaşi drept pot beneficia şi medicii, membri titulari, membri corespondenţi şi membri de onoare ai Academiei Române, cetăţeni români.

 (4) Medicii care au depăşit limita de vârstă prevăzută la alin. (2) pot profesa în continuare în unităţi sanitare private. Desfăşurarea activităţii se face în baza certificatului de membru şi a avizului anual al CMR, eliberat pe baza certificatului de sănătate şi a asigurării de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv.

 (5) În cazul unităţilor sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum şi al unităţilor sanitare publice aflate în zone defavorizate, medicii îşi pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, la propunerea unităţii sanitare publice, cu avizul anual al CMR, prin colegiile teritoriale judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti şi cu aprobarea ordonatorului principal de credite, până la ocuparea posturilor prin concurs.

 (6) Medicii deţinuţi sau internaţi din motive politice, aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi menţinuţi, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică şi medicilor care, din motive politice, au fost obligaţi să îşi întrerupă studiile o anumită perioadă, obţinându-şi licenţa cu întârziere, ori celor care au fost împiedicaţi sa îşi reia activitatea profesională.

 (7) Medicii care au împlinit vârsta de pensionare prevăzută la alin. (2) nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii, al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, al autorităţilor de sănătate publică, al CNAS, al caselor judeţene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul spitalelor publice şi al oricărei alte unităţi sanitare publice.

Prin excepţie de la prevederile alin. (2) și alin.(3), medicii care îşi desfăşoară activitatea în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, îşi pot continua activitatea, după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi de CMR, prin colegiile judeţene ale medicilor sau al municipiului Bucureşti, pe baza certificatului de sănătate. Necesitatea prelungirii activităţii se stabileşte de către o comisie organizată la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, alcătuită din:

– un reprezentant al casei de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti;
– un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti;
– un reprezentant al colegiului judeţean al medicilor sau al municipiului Bucureşti.”