INTERVIU CU DOMNUL ADRIAN IAURUM, ASISTENT ȘEF, PREȘEDINTE EXECUTIV AL ORGANIZAȚIEI SANITAS DIN SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ BUCUREȘTI
”Prin asa-zisa ordonanta a austeritatii, statul nu face decât sa adânceasca disfunctionalitatile din asistenta sociala!”
Reporter: În urmă cu aproape două luni, Guvernul României a adoptat acea ordonanţă de urgenţă cunoscută în spaţiul public ca „ordonanţa austerităţii”. În ce măsură prevederile ei afectează activitatea din centrele de asistenţă sociala?
Alexandru Giulea: Guvernul a numit-o „Ordonanta austerităţii”, dar nu este decât unul din multele acte normativă făcute în grabă, „pe genunchi”, fără o evaluare corectă a consecinţelor. De fapt, ideea acestei ordonanţe a plecat de la o evaluare a posturilor vacante în sectorul public, este vorba de aproximativ 200.000 de locuri de muncă ce trebuie desfiinţate. Dar simpla enunţare a acestui număr nu are nicio relevanţă. Într-adevăr, există aceste posturi vacante, dar dacă se dorea o evaluare corectă şi concretă, guvernul o făcea pe fiecare sector de activitate. Şi atunci ar fi fost mult mai clar unde există exces de personal, unde există supraîncărcare de organigramă şi unde este deficit de forţă de muncă. Însă nu s-a întâmplat aşa, ci s-a avansat o valoare cumulată apoi s-a tras linie: sunt 200.000 de locuri vacante în sistemul bugetar, ele trebuie desfiinţate, indiferent de unde.
În aceste condiţii, asistenţa socială este afectată direct. Angajările oricum au fost blocate, nu au fost nici concursuri de angajare, nici transferuri. Un simplu exemplu: anul acesta, la un centru de asistenţă socială din Bucureşti s-au pensionat un bucătar, un psiholog, un asistent medical şi o infirmieră. Din start, deficitul de personal este de patru persoane iar pe posturile respective nu au putut fi angajaţi alţii. Ele apar la momentul ordonanţei ca fiind libere; conform ultimei ordonanţe guvernul le desfiinţează iar centrul rămâne pe deficit. Iar deficitul este accentuat în timp de demisii, plecări, îmbolnăviri… Cerem servicii publice de calitate, dar pentru asta ai nevoie de personal suficient şi bine pregătit! Nu contest că cele 200.000 de locuri vacante există şi trebuie desfiinţate, însă ar trebui căutate mai ales în instituţiile administraţiei centrale, în ministere, în aparatul guvernamental, nu în asistenţa socială!
Rep: Care sunt, în acest moment categoriile profesionale unde se înregistrează cel mai mare deficit de personal din asistenţa socială?
Alexandru Giulea: Lipsa de personal există atât pe partea medicală, cât şi pe compartimentul educaţional, psihologic sau administrativ. Există centre cu 50 – 70 de beneficiari şi care funcţionează cu un psiholog. Să fim serioşi, ce poate face un singur psiholog la 70 de persoane?
Rep: Mai există centre de asistenţă socială cu 70 de beneficiari? Se discuta despre o restructurare a întregului sistem…
Alexandru Giulea: Exista un termen până la care trebuia finalizată această reorganizare, 31 decembrie 2023. iar centrele nu puteau să găzduiască mai mult de 50 de beneficiari. Mai ales în contextul crizei căminelor de bătrâni declanşată în această vară, autorităţile au constatat „cu surprindere” că sunt nepregătite să respecte acest obiectiv. Urmează o nouă ordonanţă care proroga termenul până la ianuarie 2025. Însă mă îndoiesc că guvernul este capabil să facă în 12 luni ceea ce nu a reuşit în cinci ani. Aici era nevoie de o strategie naţională clară, coerentă, bazată pe o analiză complexă, cu obiective foarte clare şi cu termene pe fiecare etapă de implementare. Nu a făcut nimeni această strategie. Apoi o astfel de reorganizare presupune o finanţare masivă: pentru a reorganiza centrele mari trebuie să înfiinţezi locuinţe protejate, apartamente sociale, ori guvernul nu are bani, a plasat această problemă autorităţilor locale, nici ele nu dispun de resurse şi s-a ajuns la un blocaj din care greu se poate ieşi.
Rep: În afară de alimentarea deficitului de personal existent, mai sunt şi alte probleme pe care le generează ordonanţa austerităţii?
Alexandru Giulea: Sigur, creşterea TVA-ului, de exemplu. Modifici TVA-ul la alimente însă alocaţia de hrană a beneficiarilor rămâne neschimbată; înseamnă că de fapt scazi cantitatea de hrană pe care o poţi achiziţiona. Ori, în condiţiile în care baremul de hrană pe zi pentru un beneficiar este de 22 de lei, aceştia sunt banii cu care eu, ca director de centru, trebuie să asigur şi cantitatea, şi calitatea nutriţională pentru mesele celor 70 de beneficiari.
Un alt subiect care va ridica probleme în urma aplicării acestei ordonanţe este cel al voucherelor de vacanţă. În asistenţa socială există două categorii de angajaţi – cei cu statut de funcţionar public şi personalul contractual. Funcţionarii publici cu venituri peste 8000 lei nu vor mai primi aceste vouchere, iar în cazul celor contractuali cred că nu se pune problema, pentru că nu sunt salarii mai mari de 8000 lei net. O altă discuţie legată de vouchere este aplicarea impozitelor. Până acum ele fiind considerate venituri, erau impozitate cu 10%; acum au fost mărite la 1650 de lei însă angajaţii vor plăti şi CAS. Deci nu este niciun câştig, statul ia cu o mână ceea ce aparent a dat cu cealaltă. Mai mult ca sigur şi sporurile vor fi afectate, în condiţiile în care oricum se perpetuează o inechitate, chiar o ilegalitate aş putea spune: în continuare, sporurile se calculează prin raportare la salariile din 2018.
Deci da, ordonanţa austerităţii va crea în continuare probleme pentru tot sistemul de asistenţă socială. Sperăm că noua lege a salarizării să repare cel puţin o parte dintre problemele acumulate, dar aceasta se va întâmpla doar dacă guvernul va înţelege să construiască această lege cu sprijinul şi cu consultarea partenerilor sociali, a sindicatelor. Dacă autorităţile vor face ca în 2017 şi doar vor mima dialogul social, fără să fie dispuse să poarte un dialog corect şi concret, situaţia nu se va schimba în bine!
