Răzvan Gae, vicepreşedinte al Federaţiei Sanitas, vicepreşedinte U.S.S.B., președinte al Sindicatului Sanitas din Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan”:

Anul 2023 a fost inca un an al austeritatii pentru angajatii din Sanatate si Asistenta sociala

În acest an, dar mai cu seamă în ultimele şase luni, guvernul a luat o serie de mă­suri legislative care au con­dus la o stare de austeritate crescută în rândul angajaţilor din Sănătate şi din Asistenţă socială. Federaţia SANITAS reclamă probleme serioase la nivelul resursei umane, care se răsfrâng inevitabil asupra condiţiilor în care îşi desfă­şoară activitatea angajaţii din cele două domenii, dar şi asupra calităţii serviciilor de care beneficiază pacien­ţii din spitale şi persoanele aflate în sistemul de asisten­ţă socială.

„La început de octombrie lucrurile s-au complicat extrem de mult, în spe­cial pe partea de finanţare a unităţilor sanitare şi de asistenţă socială”, expli­că Răzvan Gae, vicepreşedinte al U.S.S.B. „Deja de la sfârşitul lu­nii iunie prima ordonanţă de austeri­tate blocase angajarea personalului din sectorul bugetar. Este adevărat că, în urma negocierilor, am convenit cu re­prezentanţii guvernului să se debloche­ze printr-un memorandum organizarea concursurilor pentru ocuparea a 4000 de posturi vacante din instituţiile din subordinea Ministerului Sănătăţii şi 10.000 de posturi din unităţile sani­tare aflate în subordinea autorităţilor locale. Pentru cele din urmă, memo­randumul trebuia iniţiat de Ministerul Dezvoltării Publice, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Din păcate realitatea a fost alta, deşi Ministerul Sănătăţii a deblocat 4000 posturi s-au ocupat aproape 3500; M.D.R.A.P. nu a de­blocat nimic, doar ordonatorii princi­pali de credite au aprobat aproximativ 1000 de posturi la nivel naţional în spitalele din subordine, astfel că lipsa de personal s-a agravat de la lună la lună. În plus, nu trebuie să uităm că oamenii nu doar se angajează; unii ies la pen­sie, alţii pleacă din sistem. La nivel naţional, dacă în lunile iunie – octombrie s-au angajat poate 3000 – 3500 de persoane, alte 2500 au părăsit locul de muncă. Sunt din ce în ce mai multe demisii, personalul pleacă din ca­uza volumului enorm de muncă, a încărcării psiho-sociale şi incidenţei bolilor musculo-sche­letice asupra organismului. De exemplu, din ce în ce mai mulţi brancardieri şi infirmiere vedem că ies din sistem pentru că organismul nu le mai rezistă fizic”.

„Această situaţie trebuie corelată şi cu faptul că normativul de personal din unităţile medicale este total depăşit la acest moment, ca funcţionalitate. El a fost elaborat prin 2010 şi deja volumul de muncă, birocrati­zarea parţială a muncii asistentului medical şi a altor categorii de personal au condus la o expunere crescută şi la un volum de hârţogă­raie mult mai mare pe care trebuie să-l com­pleteze fiecare dintre colegii noştri”, argu­mentează vicepreşedintele U.S.S.B.

Însă ordonanţele austerităţii nu au generat probleme doar în rândul personalului medical. Ele au pro­dus un adevărat haos, după spusele vicepreşedintelui Sanitas, inclusiv în rândul personalului TESA. Sub pretextul simplificării şi eficienti­zării organigramelor din instituţii­le publice, s-a ajuns la nişte situaţii aberante, care contrazic inclusiv le­gislaţia muncii şi încalcă drepturi de bază ale angajaţilor care şi-au ocupat posturile prin concurs. „Prin aplica­rea ordonanţei, practic toate funcţiile de şef de birou dispar; rămâne doar şeful compar­timentului TESA care trebuie să aibă în subordine cel puţin 10 angajaţi, Dacă în spitalele mari s-au încercat nişte comasări de compartimente şi au reuşit să păstreze acest post, în spitalele mici, mai ales cele orăşeneşti sau municipale, din păcate, nu poţi să faci acest lucru. Nu ai suficiente posturi ca să faci un mega-compartiment în care să incluzi resursele umane, administrativul, achiziţiile, IT-ul şi echipele de muncitori.”

În plus, nu poţi să faci să dispară „peste noapte” posturi pe care oa­menii le-au ocupat în urma unor concursuri de angajare legale, co­recte. Există consecinţe de ordin le­gislativ pe care ordonanţa în cau­ză nu le-a prevăzut şi pentru care nu are soluţii legale. „Să spunem că în urma aplicării ordonanţei se desfiinţează un post de şef de birou; persoana care ocu­pa acel post este, practic retrogradată şi ca funcţie, şi din din punct de vedere salarial. Va fi dată afară? Nu este posibil deoarece contractul ei individual de muncă este înche­iat pe o perioadă nedeterminată iar ea nu a încălcat nicio lege care să justifice pierderea locului de muncă. Atribuţiile ei sunt preluate de un post inferior? Legislaţia spune că nu este posibil. Aşadar, de la teoria ordonan­ţei până la practica aplicării ei e o distanţă mare, iar managerii spitalelor şi ai centrelor de asistenţă socială se confruntă cu o mulţi­me de situaţii la care ordonanţele austerităţii nu dau soluţii”, explică Răzvan Gae.

O altă problemă majoră este cea a achiziţiilor şi a plăţilor, acestea fi­ind interzise în ultimele două luni ale anului. „Intenţia ordonanţelor a fost să limiteze cheltuielile la final de an, însă modul în care s-a impus acest lucru a dus la nişte situaţii – limită de-a dreptul aberante. „De exemplu, un spital are un contract de asis­tenţă juridică ce expiră în cursul lunii noiem­brie. Practic, el va rămâne fără protecţie din punct de vedere juridic pentru că nu poate nici să încheie un alt contract pentru că nu poate să facă plăţi, nu poate nici să angajeze o per­soană, juristul făcând parte din RUNOS. Şi asta nu ar fi nimic; problema este că nu poţi să mai achiziţionezi un top de hârtie ca să poţi să scoţi un bilet de ieşire, să poţi să dai o reţetă, să poţi să faci mai multe lucruri pentru beneficiarul final al sistemului de să­nătate sau de asistenţă socială”, argumen­tează vicepreşedintele SANITAS. „Ori, toate aceste măsuri de austeritate pre­văzute „pe genunchi”, fără o evaluare corectă a efectelor, se răsfrâng în final tot asupra pa­cientului şi asupra calităţii actului medical”.