Nr. 24 / Bogdan Oprița: Această pandemie ne-a arătat clar că nimeni nu este pregătit pentru așa ceva și trebuie să regândim tot modul în care acționăm!

INTERVIU CU DOMNUL DR. BOGDAN OPRIȚA, MEDIC PRIMAR, MEDIC ȘEF AL DEPARTAMENTULUI UPU – SMURD BUCUREȘTI, PURTĂTOR DE CUVÂNT AL SPITALULUI CLINIC DE URGENȚĂ BUCUREȘTI

Reporter: Criza declanșată de pandemia de Covid-19 s-a instalat de mai bine de un an. Cum a funcționat spitalul în perioada asta și cu ce probleme s-a confruntat?

Dr. Bogdan Oprița: Pentru Spitalul Clinic de Urgență București, perioada de pandemie a fost o reală provocare, dintr-o mulțime de motive. În primul rând pacienții, în sensul că adresabilitatea s-a redus spre 33%. Pe de o parte, populația se temea să se adreseze spitalului, practic veneau numai urgențele. Acest fapt a generat și o modificare a finanțării, pentru că, în condițiile în care spitalul avea contractați, pentru 2020, aproape 40.000 de pacienți pe an, am ajuns în situația în care am oferit servicii pentru aproximativ 20.000.

Apoi s-au modificat foarte mult volumul și structura consumurilor, cu consecințe directe asupra cheltuielilor! Numai costurile cu materialele de protecție au ajuns să crească de 10 ori! Dacă ne referim numai la măștile de protecție, am plecat de la un consum mediu de 10.000 de măști pe lună și am ajuns undeva spre 250.000 buc. Sau consumul de dezinfectanți, mai ales cel pentru mâini, care a crescut de 3 ori! Și să ținem seama că materiale de protecție nu înseamnă numai măști și dezinfectanți, înseamnă și calote, înseamnă și botoși, și combinezoane, și halate, și dezinfectanți, și materiale de curățenie…

În a doua parte a anului 2020, spitalul nostru a fost nominalizat ca spital de sprijin COVID și atunci problemele, dar și cheltuielile au fost altele. Una dintre marile provocări a fost organizarea spațiului pentru pacienții care veneau și care puteau fi sau nu pozitivi. Practic, pacienții trebuiau să stea fie în UPU, fie să meargă în saloanele izolator pe secții, până venea rezultatul la testul COVID. Am fost obligați să găsim soluții pentru aceste saloane izolator, pentru că spitalul are o anumită arhitectură, gândiți-vă că primul corp de clădire a fost ridicat în 1934 iar cel mai recent a fost dat în folosință în 2012. Ori, fiecare construcție a corespuns unor concepții despre serviciile sanitare și unor nevoi epidemiologice specifice la momentul ridicării ei! Este adevărat că pe parcursul timpului au fost modernizate saloanele, dar sunt foarte puține cu un singur pat. Ori, să aloci un salon izolator înseamnă să pierzi automat alte 2-3 locuri, pentru că nu puteai să pui doi pacienți suspecți COVID în același spațiu. Rezultatele PCR, la început, veneau la 24 – 48 de ore, deci va dați seama care era presiunea. În acest context, ne-a fost de real ajutor finanțarea primită de la Ministerul Sănătății care ne-a permis să achiziționăm, în octombrie, un aparat Real Time PCR, spitalul noastru neavând până atunci un astfel de echipament…

Reporter: Cum a reacționat personalul medical, cum s-au adaptat angajații la toate dificultățile perioadei de criză?

Dr. Bogdan Oprița: Bineînțeles, a fost o primă etapă, lunile martie și aprilie 2020, în care, trebuie să recunoaștem, cam toată lumea era speriată pentru că nu știam ce este această pandemie, cum se manifestă, cazurile erau rare. Când am avut primul caz pozitiv în spitalul nostru, a fost un fel de dramă, toți cei care au venit în contact cu pacientul, de la UPU până în secția unde era internat, au cerut să se ducă în izolare, deși li s-a spus ”ati purtat echipament de protecție, nu sunteți contact”!  Au fost colegi care, de teama de a nu-și infecta familia, nu au mai vrut să se ducă acasă. Am rezolvat și această situație, și aici am avut sprijinul Sindicatului Sanitas și al autorităților locale, care ne-au oferit posibilitatea să-i cazăm la un hotel din București.

După aceea, lucrurile au început să intre în  normal. Bineînțeles că stilul de muncă a trebuit să se schimbe pentru că, mai ales pentru personalul care lucrează în zonele roșii – brancardieri, îngrijitoare, asistenți, medici, nu e ușor să-ți desfășori activitatea; lucrezi numai în combinezon, îmbrăcat cu tot echipamentul de protecție și asta presupune un efort fizic relativ important. S-au schimbat și modul de lucru, și modul de gândire… În perioada de vârf a pandemiei, în luna noiembrie 2020, am avut în spital, în același timp și 60 de bolnavi pozitivi care aveau patologie medie sau spre severă. O parte din secția de terapie intensivă lucra cu toate locurile ocupate, secția medicală la fel, orice pacient care venea, putea să fie chiar și victimă de accident de circulație, trebuia să-l considerăm ca fiind pozitiv până la rezultatele testului…

Am avut și focare epidemiologice în diferite secții, dar consider că pentru pandemie asta a fost un lucru normal. Norocul a fost că noi suntem un spital eminamente chirurgical și, având trei secții de chirurgie și trei de ortopedie, când au apărut focarele pe aceste secții, am putut să limităm activitatea într-o secție și în celelalte două să se primească pacienți, deci spitalul și-a făcut treaba fără niciun fel de problemă. Dar a trebuit să învățăm și să ne adaptăm tuturor situațiilor. Au fost foarte multe lucruri de rezolvat, în fiecare zi existau întâlniri fizice sau online ale celulei de criză a spitalului, care a fost constituită conform Ordinului Comandantului Acțiunii, pentru a gestiona aceste situații. Practic, am făcut din mers totul. Această pandemie ne-a arătat clar că nimeni nu este pregătit pentru așa ceva și trebuie să regândim tot modul în care trebuie să acționăm.

În ceea ce privește numărul angajaților, dacă a fost nevoie de personal suplimentar, s-au scos posturile spre ocupare, fără concurs pentru că legea permite acest lucru pe perioada stării de urgență și de alertă. Am avut surpriza să fie nevoie să organizăm interviuri de angajare pentru că, pe anumite posturi, la asistenți medicali spre exemplu, s-au prezentat aproape de două ori mai mai mulți candidați decât locuri libere!

Reporter: Din perspectiva celor învățate în perioada de criză pandemică, ce proiecte de dezvoltare are spitalul în perioada următoare?

Dr. Bogdan Oprița: În planul resurselor umane, eu cred că spitalul se dezvoltă foarte bine și există preocupare foarte multă în acest domeniu. Schema de personal este acoperită, poate doar la nivelul personalului mediu și auxiliar să mai existe anumite deficiențe, în rest cam toate pozițiile sunt ocupate.

În ceea ce privește dezvoltarea materială și a infrastructurii spitalului, avem mai multe proiecte în derulare, care au asigurată finanțarea din fonduri europene. Mă refer atât la dotarea cu echipamente medicale, dar și la reabilitările de clădiri pe care trebuie să le facă instituția. Nu știu cum vor evolua lucrurile, dar alt spital nu cred că o să avem, și atunci trebuie să facem față cu ce avem. Pe de altă parte, toată lumea trebuie să fie conștientă de faptul că în acest moment nu putem să închidem spitalele și trebuie să înțelegem că există niște limitări. Un spital este construit pentru 50 – maxim 100 de ani. După aceea, schimbându-se patologia, schimbându-se nevoile epidemiologice, perfecționându-se tehnologia medicală, și activitatea din în interiorul spitalului este alta. Intenționăm să demarăm un proiect care, dacă va fi acceptat, va fi novator; vrem să refuncționalizăm tot ce înseamnă clădire, să regândim tot interiorul spitalului. Este un proiect ambițios, sperăm mai departe să avem sprijinul întregii echipe de implementare și să putem să reușim să-l dezvoltăm, pentru că asta este următoarea etapă și cea mai importantă.

Reporter: Aveți și o evaluare a costurilor acestui proiect?

Dr. Bogdan Oprița: Da, este evaluat ca finanțare, discutăm de niște zeci de milioane de euro, bani care vor fi obținuți din fonduri europene și cred că proiectul este eligibil. Acum suntem în faza în care  discutăm cu o echipă de arhitecți, de ingineri constructori să vedem efectiv ce și cât se poate face din ceea ce ne dorim.

Reporter: Sunteți medic Șef al UPU-SMURD București. De când și cum funcționează Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare în Capitală?

Dr. Bogdan Oprița: La început a existat un Ordin al ministrului Sănătății prin care în cadrul unităților de primiri urgențe funcționează și SMURD. În 2003 au fost achiziționate de Ministerul Sănătății cele două elicoptere SMURD și, prin lege, spitalul nostru a fost desemnat ca operator aerian. Dar era nevoie și de o decizie internă prin care se aproba schimbarea structurii organizatorice a spitalului, astfel încât să apară UPU-SMURD în cadrul Spitalului Clinic de Urgență București. Am făcut un referat în atenția domnului manager – atunci ocupa această funcție dl. prof. dr. Radu Alexandru Macovei, conducerea spitalului a spus ”da” și din 2004, în urma unui Ordin de ministru și a unei decizii interne a managementului spitalului, am început să funcționăm.

La început într-o formă atipică, pentru că nu aveam decât elicopterul pentru intervenții SMURD. În anul 2007 am avut prima mașină rapidă de medic și un an mai târziu am început să intervenim pe cale rutieră, prima dată cu zece echipaje de prim-ajutor și patru mașini de terapie intensivă. În momentul de față suntem undeva la 50 de echipaje de prim-ajutor funcționale, șase unități de terapie intensivă. La acest proiect contribuie încă două spitale din București – Spitalul Clinic ”Baltazar Arseni” și Spitalul Universitar care deservesc câte o unitate de terapie intensivă mobilă staționată acolo. Bineînțeles că, să spunem așa, noi ducem greul pentru că avem în acest moment patru unități de terapie intensivă mobilă pe care le deservim, plus elicopterul, plus avionul SMURD-ului. În 2018, parcul auto și echipamentele medicale au fost reînnoite. Pe lângă aceste echipaje, noi mai deservim și alte tipuri de autospeciale, împreună cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență București – Ilfov și cred că lucrurile se văd.

Avem și echipe de intervenție pe motociclete, ele au fost gândite și dezvoltate pentru a face față aglomerației urbane. Nu este un model singular, este folosit foarte mult în Israel sau în Londra, însă conceptele de intervenție diferă. Noi avem în momentul de față șase motociclete, care au cam 10 intervenții pe zi, Funcționează numai atunci când condițiile meteo permit, iar cei care participă la această acțiune sunt colegi pompieri, paramedici care-și doresc să facă acest lucru. Pentru că trebuie să ai ”microbul motorului” și, în același timp, să deții informațiile și abilitățile necesare pentru a acționa de unul singur.

Reporter: Ce a însemnat starea de urgență pentru SMURD București?

Dr. Bogdan Oprița: Perioada de criză din ultimul an a fost pentru SMURD și pentru ISU o adevărată provocare, în sensul că, numărul cazurilor  obișnuite sau non-Covid nu au scăzut, au rămas tot în jurul cifrei anterioare, între 200 și 250 de intervenții/zi. Dar la acestea s-au adăugat și cazurile de pacienți suspecți sau pozitiv Covid. În noiembrie 2020, în vârful pandemiei, dublam practic activitatea: transportam aproximativ 250 de pacienți în 24 de ore. Îi duceam fie la centrele de evaluare, fie la spitalele Covid, fie la Unitatea de Suport Medical de la Chitila sau la Spitalul modular din Pipera. Acum situația s-a mai liniștit, avem undeva pe la 60 de pacienți din această categorie.

În spitalul nostru, în acest moment, UPU este practic separat în două, pentru că avem o zonă roșie unde primim pacienții Covid. Este adevărat că numărul lor s-a redus mult, avem undeva la 10 în 24 de ore, iar dacă ne referim la pacienții în stare gravă, cel mult doi necesită măsuri specifice de terapie intensivă. BIneînțeles, a crescut foarte mult și capacitatea de testare, avem și testele antigen rapide care ne ajută foarte mult și s-a intrat într-o rutină. Eu cred că la nivelul municipiului București și a județului Ilfov, serviciul funcționează în niște parametri mai mult decât mulțumitori. Dovada modului în care acționăm s-a arătat chiar și la tragicul eveniment care a avut loc la Matei Balș, pentru că ne-am mobilizat și am intervenit, împreună cu colegii noștri de la Serviciul de ambulanță, foarte rapid și foarte eficient.

Reporter: Cine și cum poate să devină voluntar SMURD?

Dr. Bogdan Oprița: Oricine poate să devină  voluntar SMURD. Dar noi avem un alt concept, spre deosebire de alte ONG-uri, în sensul că voluntarul este mai profesionalizat. El trebuie să învețe, practic, tot ce învață un paramedic. Avem, spre exemplu, voluntari studenți, colaborăm foarte bine cu Academia de Studii Economice din București. Sau avem voluntari persoane care au și drept de liberă practică ca asistenți, iar oamenii aceștia au fost o adevărată ”gură de oxigen” pentru noi, pe perioada pandemiei.

Pregătirea voluntarilor durează șase săptămâni. Cuprinde atât părți teoretice, cât și părți practice și învață cum să abordeze stopul cardio-respirator, pacientul politraumatizat, pacientul în comă, pacientul ars, deci toate subiectele de genul acesta. După aceea pot să activeze în cadrul echipelor de prim-ajutor din București sau în unitățile de terapie intensivă mobile, în partea de SMURD. Este adevărat că în pandemie am suspendat programele de pregătire, dar le vom relua cât de curând.

Reporter: La intrarea pe etaj am văzut menționat ”Centrul de pregătire și telemedicină”. Ce este și cum funcționează?

Dr. Bogdan Oprița: Centrul de pregătire este un spațiu în care avem baza de învățare simulată pe care o utilizează rezidenții noștri. Telemedicina este un sistem de transmitere a informațiilor medicale la distanță. Sunt două componente: cea pre-spitalicească, adică practic ce este pe monitorul din ambulanță se transmite aici, în real time. Avem în jur de 40.000 de transmisii pe an. Practic, echipajele de prim-ajutor sau echipajele cu asistent au niște situații clar stabilite în care trebuie să transmită datele iar un medic aflat aici le vede, le interpretează, pot fi chemați imediat și alți medici pentru opinii de specialitate și în felul acesta pacientul poate fi diagnosticat cu acuratețe și într-un timp mult mai scurt. Există un terminal de transmitere pre-spitalicească în UPU, într-unul dintre spații unde este în permanență cineva și un altul aici, pentru back-up. Prin utilizarea acestui sistem de telemedicină au fost diagnosticate multe infarcturi de miocard, s-au administrat medicații corespunzătoare, s-au direcționat pacienții către spitalul care poate să-i acorde cele mai bune servicii medicale de la caz la caz și s-a scurtat foarte mult timpul de răspuns.

A doua componentă a sistemului de telemedicină este cea interspitalicească. În 2010, Spitalul Floreasca a fost nominalizat ca centru de telemedicină interspitalicească pentru zona de sud a țării. Ideea fost ca în UPU să fie instalate echipamente tip videoconferință și monitoriare ce permit atât realizarea unor transmisii audio-video de înaltă calitate, cât și transmiterea de date. La acest sistem sunt cuplate spitale mici, centrele așa-zise remote. Scopul este să poți să obții sprijin în diagnosticarea unor cazuri sau acolo unde nu există un medic specialist; să poți să iei o decizie dacă pacientul trebuie transferat la o altă unitate mai mare sau poate fi tratat pe loc. Mi-aduc aminte de un caz în care, într-un spital mic dintr-un oraș de provincie era de gardă un medic cu specialitatea ginecologie. Și i-a venit o traumă, pacientul avea pneumotorax. Chirurgul nostru, de aici, a luat un manechin din centrul de simulare și i-a arătat colegului cum trebuie să intervină până când elicopterul nostru s-a dus și a preluat pacientul. Și omul ăla a fost salvat atunci.

La început a existat o reticență în utilizarea sistemului de telemedicină. Motivele erau fie legate de protecția datelor pacienților, fie de responsabilitatea actului medical, fie de altă natură. Acum, tehnologia a avansat atât de mult încât sunt specialități, precum imagistica medicală, care poate utiliza pe scară largă sistemul de telemedicină. Trebuie spus și că există, în prezent, un proiect al Ministerului Sănătății prin Banca Mondială, de reabilitare a acestor centre de telemedicină, pentru că multe dintre centrele remote, neexisând o preocupare pentru această problemă, în momentul în care echipamentele au necesitat întreținere sau s-au defectat, nu au mai fost active. În prezent cred că, din 14, mai sunt active vreo 5 centre remote. Dar situația se va schimba pentru că, ne place sau nu, telemedicina este una dintre direcțiile care se vor dezvolta foarte mult în viitor.

(A consemnat Luminița Ciocan)